Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Gesturile prin care îți poți stresa câinele fără să-ți dai seama Unii câini întâmpină oamenii cu salturi, lătrat și o coadă care pare gata să se desprindă de bucurie. Alții fac un pas înapoi când aud o voce prea puternică, evită îmbrățișările și preferă ca afecțiunea să le fie oferită în doze mici și liniștite.
Sensibilitatea la zgomot este una dintre cele mai frecvente probleme de anxietate întâlnite la câini. O cercetare realizată pe aproximativ 13. 700 de animale din peste 260 de rase a arătat că 32% dintre câini manifestau o teamă puternică față de cel puțin un tip de zgomot.
Artificiile au provocat cele mai multe reacții, însă frica se poate extinde și la tunete, trafic, obiecte scăpate pe podea sau voci ridicate. Rasa poate influența predispoziția, dar nu stabilește singură comportamentul. Personalitatea, experiențele din primele luni de viață, socializarea, vârsta, eventualele traume și chiar problemele de sănătate pot transforma un câine aparent curajos într-un animal foarte sensibil.
Mulți stăpâni presupun că un câine trebuie felicitat cu o voce puternică, mângâieri energice și gesturi ample. Pentru un animal exuberant, acest tip de interacțiune poate fi distractiv. Pentru unul sensibil, poate deveni obositor sau chiar amenințător.
„Oamenii presupun că toți câinii adoră laudele zgomotoase și afecțiunea exagerată. Dar unele rase preferă voci calme, afecțiune blândă și energie previzibilă”, explică medicul veterinar Linda Simons, citată de presa britanică. Când omul se apropie repede, se apleacă deasupra câinelui, vorbește tare și îl ia în brațe, animalul poate interpreta gesturile diferit față de intenția stăpânului.
Câinele nu se simte neapărat „jenat”, așa cum am descrie o emoție umană. Mai corect este să spunem că poate deveni nesigur, confuz, suprastimulat sau speriat. Greyhoundul, sau ogarul englez, este cunoscut pentru viteza sa, dar în locuință poate fi surprinzător de liniștit.
Numeroși reprezentanți ai rasei preferă perioade lungi de odihnă, rutine previzibile și interacțiuni calme. Mișcările bruște și vocile foarte puternice îi pot face pe unii ogari să se retragă. Situația poate fi mai evidentă în cazul câinilor adoptați după ce au trăit în centre de antrenament sau în medii în care contactul apropiat cu oamenii a fost limitat.
De obicei, funcționează mai bine o apropiere lentă, o voce joasă și posibilitatea ca animalul să inițieze contactul. Mângâierea nu trebuie impusă doar pentru că un câine pare blând. Whippetul este apropiat de familie și poate căuta frecvent contactul fizic, însă mulți câini din această rasă sunt sensibili la mișcări bruște și la schimbările neașteptate din jur.
Un salut foarte zgomotos, o casă agitată sau joaca forțată îl pot face să se îndepărteze, chiar dacă în alte momente doarme lipit de stăpân. Whippetul poate răspunde mai bine la mângâieri lente, chemări rostite pe un ton calm și o rutină pe care o poate anticipa. Aceasta nu înseamnă că fiecare exemplar este timid.
Unii sunt energici și foarte sociabili, motiv pentru care comportamentul individual trebuie observat înaintea etichetei puse rasei. Basset Houndul are un ritm mai lent și o expresie care pare permanent dezamăgită de întreaga omenire. Aceasta nu înseamnă că nu este atașat de familie.
Unii câini din această rasă preferă interacțiunile calme și nu reacționează entuziast la laude teatrale. O voce foarte puternică poate să-i surprindă sau să-i facă să se retragă. Totuși, nu există dovezi că Basset Houndul „urăște” în mod automat oamenii gălăgioși.
Reacția depinde de individ, de mediul în care a crescut și de asocierile pe care le-a format cu anumite voci sau sunete. Un câine poate ignora un salut zgomotos nu pentru că este speriat, ci pentru că preferă să continue activitatea esențială pe care o desfășura: somnul. Shih Tzu a fost selecționat ca animal de companie și, de regulă, caută apropierea oamenilor.
Îi place atenția, dar nu orice formă de atenție.