Procurorul Claudiu Sandu, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, acuză existența unei „dictaturi absolute” la conducerea sistemului judiciar și susține că afirmația președintelui Nicușor Dan, potrivit căreia nu există dovezi ale abuzurilor din justiție, este un „nonsens”. Reacția a venit printr-o postare pe Facebook intitulată „Cu ochii larg închiși”, publicată după declarația șefului statului, pe care Sandu spune că a auzit-o miercuri seara, 11 noiembrie 2026, sau cu puțin timp înainte.
Pentru a-i contrazice președintele, procurorul invocă două hotărâri definitive ale instanțelor europene. Prima este hotărârea Danileț împotriva României, în care CEDO a stabilit, spune Sandu, un abuz al Inspecției Judiciare și al Secției pentru Judecători a CSM împotriva unui judecător. A doua este hotărârea CJUE în cauza LIN II, în care, potrivit lui, s-a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție a creat un risc sistemic de impunitate. Consecința ar fi fost salvarea de la condamnare a mii de infractori, inclusiv traficanți de droguri, violatori și pedofili, pe fondul „catastrofei juridice” instrumentate de CCR și ÎCCJ.
Miezul argumentului lui Sandu e unul de arhitectură instituțională: cei care ar trebui să constate și să sancționeze un abuz sunt chiar cei care îl comit. „Cum ar putea să meargă un magistrat să spună: «uitați, domnule președinte, tocmai am fost sancționat»?”, se întreabă el, adăugând că magistratul ar risca să fie acuzat de subiectivism. De aceea, spune procurorul, nu va exista vreodată o dovadă în sensul cerut de președinte, câtă vreme legea este scrisă pentru a crea și a proteja „centre de reflecție” în sistemul judiciar. Tot el vorbește despre presiuni exercitate prin Inspecția Judiciară.
Sandu își justifică și poziția publică. Spune că a început să se implice când a văzut că statul de drept este slăbit de politicieni și că oameni care au făcut ceva pentru justiție erau hărțuiți. Amintește tentativa „infamei SIIJ” de a o aresta pe Laura Kövesi, căreia i s-au opus, în opinia lui, procurori și judecători valoroși de la Înalta Curte, și spune că altfel „am fi în alt film”. Afirmă că a luptat nu pentru un beneficiu personal, ci pentru că nu suporta ca munca lui să fie „aruncată la gunoi de niște politruci”, iar lupta l-a dus în CSM, unde a fost votat de un număr mare de procurori.
Procurorul a vorbit și despre felul în care societatea privește actul de justiție. Când bugetari cu salarii modeste ajung să trăiască în lux și scapă de dosarele penale, iar prejudiciile din marile cazuri de delapidare sau corupție nu sunt recuperate, spune el, e firesc ca oamenii să creadă că ceva nu funcționează.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original