♦ Campionii devin imaginea sportului românesc însă în spatele lor nu există întotdeauna infrastructura, organizaţiile şi mecanismele care să producă în mod constant performanţă. David Popovici, Cristina Neagu, Radu Drăguşin şi Simona Halep sunt printre cele mai puternice branduri pe care le are sportul românesc, însă performanţele lor nu sunt dovada unui sistem sportiv performant.
Sunt excepţiile unui sistem care a ignorat ani la rând sportul de performanţă, dar aceşti sportivi au reuşit datorită eforturilor familiilor. România nu are încă un ecosistem sportiv coerent, care să sprijine constant sportivii şi sportul de performanţă. Mai mult, lipsa unei promovări adecvate a sportului limitează inclusiv dezvoltarea businessului sportiv.
„Ne ascundem de multe ori în spatele unei medalii şi credem că ăla e sportul românesc. David Popovici este o locomotivă, cum este şi Cristina Neagu, cum este şi Radu Drăguşin, cum este Simona Halep. Sunt nişte locomotive ale sportului românesc.
Ne ascundem crezând că ăsta este sportul şi că sportul este campion tot timpul. Nu. Acestea sunt nişte erori ale sistemului, care au ieşit dintr-un efort supranatural al unor părinţi sau al unor contexte locale.
Noi nu avem ecosistem de sport, investiţiile în sport sunt minore. Majoritatea federaţiilor sportive n-au departamente de marketing. Nu există comunicare”, spune Virgil Stănescu, preşedintele Sports HUB, prezent în conferinţei ZF Marketing&Sport Business.
Problema este că astfel de performanţe individuale ajung să fie confundate cu o performanţă a întregului sistem. Campionii devin imaginea sportului românesc însă în spatele lor nu există întotdeauna infrastructura, organizaţiile şi mecanismele care să producă în mod constant performanţă şi să transforme sportul într-o industrie profesionistă. Pentru a construi un ecosistem funcţional, atenţia trebuie mutată către cluburi, copii, educaţie, comunităţi şi modul în care se comunică în şi despre sport.
Iar această schimbare trebuie să ajungă inclusiv în zona de marketing sportiv. Majoritatea federaţiilor sportive, spune Stănescu, nu au departamente de marketing. Comunicarea este deficitară, iar sportul nu este prezentat ca un produs care poate genera valoare pentru public şi pentru companii.
„Trebuie să ne uităm mai departe de brandul de pe tricou, de logoul de pe tricou, să ne uităm la apartenenţă, reputaţie, comunităţi, educaţie. ” Sportul are potenţial comercial mult mai mare decât ceea ce se întâmplă în prezent în plan local, dar pentru asta este nevoie de o strategie şi de o structură. „Sportul nu se mai întâmplă doar la meciuri.
Sportul se întâmplă între meciuri, sportul se întâmplă cu sportivii care comunică online. Sportul se întâmplă cu multe alte date, nu numai audienţa de la meci”, explică el. Sportivii reprezintă, în această ecuaţie, unul dintre cele mai importante active ale sportului.
„Cei mai urmăriţi oameni, cele mai urmărite branduri sportive sunt sportivii”, spune Stănescu. Sportul poate genera valoare dincolo de competiţia propriu-zisă, iar pentru branduri, ceea ce contează este emoţia pe care sportul o transmite. „Sportul dă emoţie.
Emoţia aia o vinzi, nu vinzi sportul. Vinzi emoţia pe care ţi-o dă sportul şi emoţia aia ajunge la partener”, spune el. Pentru ca sportul românesc să poată produce mai multe performanţe precum cele ale lui Popovici, Neagu, Drăguşin sau Halep, miza nu este doar descoperirea următorului campion, ci construirea unui sistem, de la cluburi, federaţii, educaţie şi până la părinţi, comunicare, marketing şi parteneri.
În absenţa unui ecosistem, campionii rămân excepţii. Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto și/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www. zf.
ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină .