Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Încălzirea excesivă a apelor Pacificului tropical are impact la mii de kilometri distanță. El Niño este unul dintre cele mai importante fenomene climatice naturale, cu efecte care se pot resimți la mii de kilometri de Oceanul Pacific.
Încălzirea neobișnuită a apelor din Pacificul ecuatorial poate modifica circulația atmosferică și poate influența precipitațiile, temperaturile și riscul de secetă sau inundații în mai multe regiuni ale lumii. El Niño face parte din sistemul climatic cunoscut sub denumirea de ENSO (El Niño–Southern Oscillation), o interacțiune complexă între ocean și atmosferă în Pacificul tropical. Fenomenul se manifestă prin încălzirea accentuată a apelor de suprafață din Pacificul ecuatorial central și estic, și este asociat cu schimbări importante ale circulației atmosferice.
La polul opus se află La Niña, caracterizată prin răcirea neobișnuită a apelor din aceeași regiune. Cele două fenomene fac parte dintr-un ciclu climatic natural care poate influența condițiile meteorologice la nivel global. În condiții normale, vânturile alizee bat de la est spre vest de-a lungul Ecuatorului, împingând apele calde de suprafață către vestul Pacificului, în apropierea Indoneziei și Australiei.
În același timp, în Pacificul de Est, în apropierea coastelor Americii de Sud, apa rece din adâncuri urcă spre suprafață printr-un proces numit upwelling . Această apă este bogată în nutrienți și susține ecosisteme marine foarte productive, inclusiv importante zone de pescuit. În timpul unui episod El Niño, alizeele slăbesc.
Apa caldă acumulată în vestul Pacificului se deplasează către centru și est, iar temperatura suprafeței oceanului crește în zone în care, în mod normal, predomină apa mai rece. Schimbarea temperaturii oceanului modifică și distribuția norilor și a precipitațiilor. Astfel, regiuni care în mod obișnuit sunt mai uscate pot primi cantități importante de precipitații, în timp ce alte zone se pot confrunta cu secetă.
Consecințele unui episod El Niño nu se limitează la Pacific. Modificarea distribuției căldurii și a umezelii în atmosferă poate influența circulația atmosferică la scară largă. Printre efectele asociate fenomenului se numără precipitații abundente și inundații în anumite regiuni din America de Sud și sudul Statelor Unite, dar și secetă în vestul Pacificului, inclusiv în Australia și Indonezia.
În Australia, perioadele de secetă asociate anumitor episoade El Niño pot contribui la creșterea riscului de incendii de vegetație. În schimb, în apropierea coastelor Americii de Sud, încălzirea apelor și reducerea upwelling-ului pot afecta productivitatea oceanului și pescuitul. Impactul exact diferă însă de la un episod El Niño la altul și depinde de intensitatea și distribuția încălzirii oceanului.
Pentru că El Niño poate produce efecte la nivel global, monitorizarea Pacificului ecuatorial este esențială pentru prognozele climatice sezoniere. Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a Statelor Unite (NOAA) utilizează o rețea de instrumente oceanografice, inclusiv geamanduri ancorate, pentru a măsura temperatura apei, vântul și curenții din Pacificul ecuatorial. Datele colectate sunt transmise și analizate de cercetători și meteorologi și contribuie la identificarea schimbărilor care pot indica dezvoltarea unui episod El Niño sau La Niña.
Unul dintre cele mai clare semnale este reprezentat de temperatura suprafeței mării. Într-o situație normală, Pacificul de Vest este caracterizat de ape mai calde, în timp ce în Pacificul de Est există o zonă de apă relativ rece, cunoscută ca „limba rece”. În timpul unui episod El Niño, apa caldă se extinde către est, iar această zonă rece se diminuează.
Pe hărțile climatice, fenomenul poate fi observat prin temperaturi ale apei mai ridicate decât media obișnuită pentru perioada respectivă.