Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată jurnalul/Biodiversitatea legumelor se prăbușește. Cercetătorii cer un plan global de salvare Majoritatea oamenilor nu mănâncă nici pe departe suficiente legume, iar consecințele acestui deficit se văd deja în sănătatea populației la nivel global.
În același timp, cultivăm un număr tot mai mic de soiuri de legume, ceea ce reduce și mai mult diversitatea din farfuriile noastre. Un nou studiu, publicat pe 4 august 2026 în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), una dintre cele mai citate reviste științifice din lume, arată că soluția nu stă doar în a produce mai multe legume , ci în a cultiva mai multe soiuri diferite. Studiul a fost realizat de o echipă internațională de experți în nutriție, agricultură și botanică, condusă de cercetătorul olandez Maarten van Zonneveld, care a lucrat la acest proiect în calitate de șef al Departamentului de Resurse Genetice al World Vegetable Center (organizație non-profit specializată în cercetarea legumelor, cu sediul în Taiwan) și care, între timp, a preluat conducerea programului de biodiversitate al International Potato Center.
Din echipa de autori mai fac parte cercetători de la Wageningen University (Olanda), Crop Trust și alte instituții internaționale de referință în domeniul securității alimentare. „Soluția nu este pur și simplu să creștem producția de legume, ci să cultivăm mai multe tipuri de legume”, a explicat van Zonneveld. „O mare parte din biodiversitatea legumicolă de care avem nevoie există încă — în soiurile tradiționale și în rudele lor sălbatice.
Urgența este să o conservăm corect, ca să o putem folosi cu înțelepciune pentru diversificarea dietelor, în contextul schimbărilor climatice. ” Cercetătorii au identificat peste 1. 480 de specii de legume comestibile la nivel mondial, cifră pe care o consideră, probabil, subestimată.
Totuși, doar câteva dintre acestea, precum salata, ceapa și roșiile, au devenit „culturi globale”, regăsite în dietele oamenilor de pretutindeni. Multe altele, precum planta-păianjen (spider plant), varza alunecoasă (slippery cabbage) sau castravetele amar (bitter gourd), sunt de obicei mult mai bogate în micronutrienți și mai bine adaptate la condiții de mediu dificile, dar rămân disponibile doar regional și sunt frecvent ignorate în politicile alimentare la scară largă. Un exemplu concret ilustrează cât de mult s-a restrâns diversitatea: există peste 4.
000 de soiuri diferite de cartofi în lume, dar în Statele Unite se cultivă pe scară largă doar 5-8 dintre acestea. Fenomenul nu se limitează la cartofi, de la selecția artificială, la monoculturile pentru producția de masă, până la modificările genetice, industrializarea agriculturii și a lanțurilor de distribuție a redus constant varietatea legumelor care ajung, în cele din urmă, pe mesele noastre. O analiză a Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că 24% dintre rudele sălbatice ale legumelor evaluate la nivel de specie sunt în pericol de dispariție.
Iar pierderea acestei diversități genetice nu înseamnă doar mai puține opțiuni în piață, înseamnă și pierderea unor nutrienți valoroși, dar și a capacității de a adapta culturile la condițiile climatice tot mai dificile. Cercetătorii propun patru specii-model, considerate exemple bune de la care ar putea porni eforturile de diversificare regională: Concluziile studiului stau la baza inițiativei globale „Vegetables4Life”, coordonată de World Vegetable Center, în co-conducere cu Crop Trust, un program dedicat salvării, conservării și valorificării biodiversității legumicole la nivel mondial. Echipa de cercetători subliniază că simpla păstrare a semințelor în bănci de gene este doar o parte din soluție; este nevoie, în egală măsură, de investiții în ameliorarea soiurilor, în practicile agricole, în comercializare și în încurajarea consumatorilor să folosească o gamă mai largă de legume în alimentația zilnică.