Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Victor Pițurcă, fost atacant al Stelei și antrenor al naționalei României, s-a născut la Orodel, în Oltenia Un nume cu înțeles uitat, făcut celebru de un fotbalist oltean – Pițurcă, vă propunem astăzi la „Dicționar”. Alături de alte nume precum Craiova, Pintea sau Gruia.
„Pițurcă este un nume de familie astăzi, întâlnit mai ales în sudul Olteniei, nord-vestul Bulgariei și Macedonia (Pețurko, Pițurko, Pețurkov etc. )”, remarca reputatul etnolog Gheorghiță Ciocioi în deschiderea unei noi ediții a „Dicționarului”. „Diminutiv a lui Pețur (ajuns și el nume de familie, întâlnit și ca Pințur, Pențur).
Din Pețur/Pițur, cu sufixul «lea» (la fel ca la Stoilea, Drăgulea etc. ), de asemenea, Pițurlea (dregător, 1659). Pețur/Pițur este format din Pețo/Pețu + «ur», Pețo fiind o modificare sud-slavă a numelor Peter (Petru) și Petko (Petcu).
Tot din Pețo – Pețan (Pățan)”, mai amintea filologul. „Numirea unor păsări mici, în Oltenia, ca pițurcă – pițigoi, pițulan etc. – se datorează faptului că acestea, în general, cântă strident până la Sân Pietru.
De aici pițurcă – «petrișor», pentru pițigoi, de pildă. Așadar, Pițurcă e un nume de alint pentru Petru, ori Petcu, trecut la nord de Dunăre, devenit, în timp, nume de familie”. Și dacă tot am amintit de sudul Olteniei, să lămurim și etimologia numelui Craiova: „Cuvântul vechi slav «kralj» se tălmăcește prin rege, crai, domn.
«Krai» înseamnă, de asemenea, ținut de margine, o latură, ori parte a unei țări. Terminația «ov» face din capitala Olteniei fie un oraș cu statut «domnesc»/«al craiului/ regelui» – ori poate al doilea în rang după capitală, de care domnul purta de grijă în mod deosebit – , fie, pur și simplu, un oraș-reședință a unei bune părți de țară. A se vedea și Kraljevo, în vechea Serbie – purtând – de aproape două veacuri, e drept – același nume cu cel al Craiovei.
Numele de Kraljevo se tălmăcește prin «oraș al regelui», regii sârbi fiind încoronați în biserica de aici. Să se fi retras în acest loc Caloian, țarul de Târnovo, ajungând «domn peste valahii lui», potrivit cronicii lui Niketas Choniates? ”.
Răspunsul vine tot dinspre Gheorghiță Ciocioi: „Poate, deși la Târnovo numele purtat era cel de țar. Numele Craiovei pare, așadar, unul slav sârbesc. Înrudirile cu timocenii și sârbii ale domnilor de la Curtea de Argeș vor fi hotărât cumva soarta numelui cetății Băniei în urmă cu veacuri…
Pe de altă parte, Kraljevina Srbija (Craiovina Serbia) – Regatul Serbiei de dintre 1217 – 1346 e posibil să fi avut o contrapondere pentru o vreme: Kraiovina Vlașka (o Valahie neatârnată, regat până în 1270), capitala regatului valah fiind Craiova”. Alt nume cu înțelesuri uitate – Pintea: „Este un nume întâlnit pe o arie destul de întinsă (deși nu unul foarte uzitat). Din Maramureș până în nordul Greciei.
În general, la români, bulgari și macedoneni. Făcut celebru de un haiduc din Țara Lăpușului, îndată după ce Ardealul iese de sub suzeranitatea otomană, iar pașalâcul Ungariei își recapătă statutul anterior, după controlul turc de peste 150 de ani (1541-1699). Pintio, Pintia, Pintev, Pintiev, Pintov sunt câteva din formele acestui nume întâlnite în trecut, dar și astăzi, la sud de Dunăre.
Dacă la noi unii cercetători cred (fără dovezi sigure în privința evoluției numelui dat) că Pintea și-ar putea avea originea în Pintilie, Pantelei, Pantelimon, la sud de Dunăre acest nume este considerat ca fiind întru început un supranume, «pintia» însemnând iubitor/strângător de arginți (inclusiv prin jaf), avar, dornic de averi, calic. Chiar dacă termenul este astăzi un arhaism, el este întâlnit adeseori în literatura cultă (la Ivan Vazov, de pildă), nu doar cea populară, exact cu acest sens. Origine sa este limba turcă: pinti – înțelesul fiind același.
Poate că haiducul Pintea era darnic, dar aduna din destul averi (ale celor bogați).