Coiful de aur de la Coțofenești, deformat grav în urma furtului din ianuarie 2025 de la Muzeul Drents din Țările de Jos, a trecut de cea mai grea etapă a restaurării și este acum foarte aproape de forma sa inițială. Artefactul va fi readus în fața publicului cu ocazia Zilei Culturii Naționale, într-o expoziție special construită, a anunțat luni, 2 noiembrie 2026, Ioana Ciocan, iar directorul general al Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), Cornel Ilie, a confirmat că procesul intră în ultima fază.
Ilie a explicat că partea cea mai complicată, redresarea coifului turtit, este rezolvată. La sosire, obiectul era aplatizat, după o traumă pe care directorul a descris-o drept serioasă. Au urmat investigații și analize, apoi alegerea metodologiei de restaurare, aplicată de Alexandru Doja, specialist al MNIR. Mai rămâne reatașarea obrăzarului, restaurat anterior și desprins între timp, o operațiune care, spune Ilie, ridică mult mai puține probleme și va fi încheiată „în cel mai scurt timp”.
Până atunci, coiful nu poate fi expus în poziția sa normală, pentru că, fără obrăzar, nu are stabilitatea necesară. Pe lângă reatașare, restauratorul are de ranforsat fisuri mai vechi, deja restaurate, și de îndepărtat complet intervențiile anterioare, înainte ca piesa să revină în circuitul expozițional.
Doja a descris metoda drept experimentală și neîncercată până acum, o premieră inclusiv pentru el. Deformările au fost corectate treptat, „bucată cu bucată”, sub presiune aplicată între două mulaje dintr-un material termoplastic, unul în interiorul coifului, altul în exterior. Mulajele păstrau forma și asigurau o suprafață de contact cât mai mare, iar scopul era ca metalul să fie adus dincolo de zona de plasticitate, adică de pragul după care se deformează. Cele mai afectate zone erau cea frontală, de la nivelul ochilor, adusă într-o formă nefirească, și cea din spate, care dăduse coifului un aspect oval.
Restauratorul recunoaște însă că forma exactă dinaintea furtului nu poate fi reconstituită cu certitudine. Aspectul de atunci este documentat doar fotografic, iar o scanare cu dimensiuni precise există numai din perioada de după furt. Ca reper, Doja s-a ghidat și după o replică a coifului din colecția muzeului, care are la rândul ei un procent de eroare. Din acest motiv, specialistul vorbește despre o formă „apropiată de cea inițială, dacă nu cea exactă”.
Sursă text și foto: Aradon — articolul original