Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Pexels/ Tot mai mulți părinți se lovesc de aceeași întrebare fără răspuns clar: cum arată, de fapt, piața muncii în era inteligenței artificiale? Tinerii care intră acum în câmpul muncii simt că sunt împinși la margine, mai puțin doriți de angajatori, într-o lume în care automatizarea preia sarcini făcute până acum de oameni.
Pentru mulți, senzația e una de nesiguranță totală. Chiar și specialiștii sunt împărțiți. Va distruge AI locurile de muncă sau va crea altele noi?
Vor pierde tinerii angajați sau, dimpotrivă, vor avea de câștigat? Iată trei mari tensiuni pe care orice tânăr — sau orice părinte care îi dă sfaturi — ar trebui să le înțeleagă înainte de a lua decizii de carieră. Inteligența artificială seamănă cu acele iluzii optice în care poți vedea fie un iepure, fie un chip uman, dar niciodată pe amândouă în același timp.
Unii văd în AI un viitor al abundenței, în care oamenii trăiesc „ca niște regi”, delegând toată munca grea unor asistenți digitali. Alții simt o teamă profundă, existențială, legată de puterea tot mai mare a inteligenței artificiale generale (AGI) și de impactul ei asupra identității și rolului uman în societate, anunță Forbes. Această contradicție de percepție este prima mare tensiune cu care se confruntă tinerii care își aleg acum drumul profesional.
A doua dezbatere ține de demografie. Unii experți cred că automatizare a va duce la un șomaj masiv, în timp ce alții consideră că schimbările generaționale vor cântări mai greu decât impactul AI. Potrivit unei analize semnate de Felix Aidala și Laura Ullrich, de la Hiring Lab, la nivelul actual al imigrației, forța de muncă din SUA ar urma să scadă cu aproximativ 1,2 milioane de lucrători până în 2040.
Declinul pe termen scurt ar fi și mai accentuat: o scădere de circa 3,7%, adică 5,9 milioane de lucrători, până în 2032 — cauzată în mare parte de îmbătrânirea și pensionarea forței de muncă, nu de schimbările aduse de AI. Alte date, citate într-un articol Fortune semnat de jurnalistul Jason Ma, arată o imagine similară. Compania de analiză a pieței muncii Lightcast a estimat, încă din 2024, că angajatorii americani se vor confrunta cu „cea mai mare criză de forță de muncă din istoria țării”, pe fondul îmbătrânirii populației.
Centrul pentru Educație și Forța de Muncă al Universității Georgetown a estimat, la rândul său, că economia americană va avea nevoie de încă 5,25 milioane de lucrători cu studii și pregătire peste nivelul liceal, avertizând că 171 de ocupații vor avea deficit de personal calificat până în 2032, dacă nu se investește masiv în educație. Concluzia comună a acestor analize seamănă izbitor cu ce se discută și la conferințe internaționale precum TEDx Boston: adevărata problemă nu e lipsa locurilor de muncă, ci nepotrivirea dintre competențele actuale ale lucrătorilor și cele cerute de noua economie. Soluția stă în recalificare, nu în resemnare.
A treia tensiune vizează chiar tipul de competențe pe care tinerii ar trebui să și le dezvolte. Și aici, opiniile diverg puternic. Economistul Ed Yardeni susține că locurile de muncă viitoare vor cere specializare pe nișe strict legate de AI, precum inteligența artificială agentică, AI responsabil sau infrastructura pentru sisteme de inteligență artificială.
De partea cealaltă, Simon Johnson, laureat al Premiului Nobel și profesor la MIT, pledează pentru o abordare complet diferită — flexibilitatea extremă: „Tocilarul universal e cineva care poate stăpâni cel mai nou model de AI într-un singur weekend”, a explicat Johnson, susținând ideea că tinerii au nevoie de această versatilitate. „Luni și marți poate intervieva oameni reali, față în față, și poate învăța lucruri noi. Miercuri poate citi o carte veche de 50 de ani, nedigitalizată încă, poate să-i înțeleagă sensul și să-și dea seama cum s-o folosească.
Joi poate să găzduiască un podcast. Iar vineri poate pregăti un memoriu de o pagină pentru un ministru. ” Pentru un ministru?