Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Pexels/ Secretul din spatele „miracolului sud-coreean”: de ce o întreagă națiune a crescut cu 20 de centimetri Există un experiment natural pe care istoria rareori îl oferă: două populații cu aceeași origine, despărțite brusc de o graniță, care după câteva decenii ajung să aibă corpuri complet diferite. Exact asta s-a întâmplat pe peninsula coreeană, iar cifrele spun o poveste mai puternică decât orice discurs politic.
Femeile născute în Coreea de Sud în 1896 aveau, în medie, aproximativ 142 de centimetri înălțime. Cele născute exact un secol mai târziu, în 1996, ajungeau la 162 de centimetri. O creștere de peste 20 de centimetri — cea mai mare înregistrată vreodată pentru o populație feminină, la nivel mondial.
Cifra vine dintr-un studiu amplu, publicat în 2016 în revista științifică eLife și coordonat de cercetători de la Imperial College London, prin rețeaua NCD Risk Factor Collaboration. Echipa a analizat 1. 472 de studii populaționale, cu date despre înălțimea a peste 18,6 milioane de adulți din 200 de țări, acoperind persoane născute între 1896 și 1996.
Practic, o hartă globală a evoluției corpului uman de-a lungul unui secol. Coreea de Sud este, fără discuție, vedeta acestui studiu. Pentru comparație, cea mai mare creștere înregistrată la bărbați a fost cea a bărbaților din Iran, cu 16,5 centimetri.
Britanicii, bărbați și femei deopotrivă, au câștigat în medie 11 centimetri într-un secol, iar femeile americane doar 5, potrivit Science Daily . Până în 1945, coreenii din nord și din sud împărțeau aceeași istorie și aceeași ascendență. Apoi țara s-a scindat la paralela 38, iar copiii de pe cele două părți au crescut în condiții radical diferite.
Un studiu semnat de Daniel Schwekendiek și Sunyoung Pak arată că, în 1997, preșcolarii din Coreea de Sud erau cu 6-7 centimetri mai înalți decât cei de aceeași vârstă din Nord. Până în 2002, diferența ajunsese la 8 centimetri. O altă lucrare a lui Schwekendiek estimează că, la vârsta preșcolară, copiii din Nord erau cu până la 13 centimetri mai scunzi și cu până la 7 kilograme mai ușori decât cei din Sud.
Aceeași moștenire genetică, condiții de viață complet diferite — iar corpul copiilor a înregistrat, fără greș, această diferență. Cercetătorii în nutriție insistă asupra unei perioade critice: primele 1. 000 de zile, din momentul concepției și până la vârsta de doi ani.
O alimentație deficitară și infecțiile repetate în această fereastră de timp pot afecta creșterea în înălțime pe termen lung. Deși înălțimea are o componentă genetică puternică, diferențele dintre populații se explică, în cea mai mare parte, prin factori de mediu — hrană, sănătate, condiții de trai. Copiii mai pot recupera parțial din decalaj pe măsură ce cresc, dar Organizația Mondială a Sănătății descrie stunting-ul (întârzierea de creștere instalată) drept „practic ireversibil” odată apărut, ceea ce explică de ce primii ani de viață cântăresc atât de mult.
Explicația din spatele recordului sud-coreean nu ține de mister, ci de viteza uluitoare cu care s-a schimbat viața de zi cu zi. O femeie născută în Coreea de Sud în anii ’90 a crescut într-o societate industrializată, cu venituri mari, acces la hrană, sanitație și servicii medicale incomparabil mai bune decât generațiile născute sub ocupație japoneză sau în timpul Războiului din Coreea. Potrivit Băncii Mondiale, venitul național brut pe cap de locuitor în Coreea de Sud a urcat de la aproximativ 67 de dolari la începutul anilor ’50 la peste 36.
000 de dolari în 2024. Fiecare generație nouă de copii a pornit, practic, de la o linie de start mai bună decât cea anterioară — iar înălțimea medie a urcat odată cu ea. În Coreea de Nord, tabloul e opus.
Țara a trecut prin crize alimentare severe la finalul anilor ’90, iar un raport din 1999, citat de FAO, arăta că aproximativ 62% dintre copiii analizați sufereau de stunting moderat sau sever.