Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/ Una dintre cele mai vizibile consecințe ale secetei este criza de pe fluviul Dunărea Valurile de căldură fără precedent și seceta severă transformă vara lui 2026 într-un test major pentru sistemele esențiale ale civilizației moderne. De la centrale nucleare afectate de scăderea nivelurilor râurilor, până la comunități care se confruntă cu lipsa apei și ferme distruse de lipsa precipitațiilor, efectele schimbărilor climatice se propagă rapid pe mai multe continente.
Apa, energia și agricultura – trei componente fundamentale ale vieții moderne – sunt puse sub presiune simultan. Fenomenul este amplificat de condițiile meteorologice extreme asociate cu un episod puternic de El Niño, care contribuie la temperaturi ridicate și perioade prelungite de secetă în mai multe regiuni ale lumii. Una dintre cele mai vizibile consecințe ale secetei este criza de pe fluviul Dunărea, una dintre cele mai importante surse de apă și energie pentru Europa Centrală și de Est.
În Ungaria, scăderea dramatică a debitului Dunării a pus sub semnul întrebării funcționarea centralei nucleare de la Paks, cea mai importantă unitate energetică a țării. Centrala depinde de apa fluviului pentru sistemele de răcire ale reactoarelor, iar temperaturile extreme au redus capacitatea infrastructurii de a funcționa normal, conform Circle of Blue . Autoritățile ungare au fost nevoite să reducă producția centralei, iar oprirea completă a reactoarelor ar reprezenta un eveniment fără precedent în istoria de peste patru decenii a obiectivului nuclear.
Situația este urmărită cu atenție și în România, unde centrala nucleară de la Cernavodă, singura instalație nucleară a țării, este dependentă de nivelul Dunării. Unul dintre reactoare a fost deja afectat, iar autoritățile au căutat soluții pentru menținerea funcționării sistemului energetic. Intervenția asupra albiei Dunării, prin îndepărtarea unei formațiuni de roci care limita circulația apei către zona centralei, arată gravitatea situației.
Miza este menținerea producției de electricitate într-o perioadă în care consumul crește din cauza temperaturilor extreme. Criza climatică afectează puternic și Africa de Nord, unde temperaturile au depășit frecvent pragul de 45-48 de grade Celsius, punând la încercare infrastructurile energetice și sistemele de alimentare cu apă. În Libia, penele de curent care durează între câteva ore și aproape jumătate de zi au generat proteste în mai multe orașe.
Locuitorii acuză autoritățile că nu au investit suficient în rețelele publice, în ciuda creșterii constante a temperaturilor și a consumului de energie. Probleme similare apar în Tunisia, dar și în alte state din regiune, unde accesul la apă a devenit una dintre principalele teme sociale și politice. Țările din nordul Africii încearcă să găsească soluții comune pentru gestionarea resurselor subterane de apă din Sahara, însă specialiștii avertizează că rezervele existente sunt limitate și dificil de regenerat.
Libia este una dintre cele mai vulnerabile țări din lume din punct de vedere hidric, cea mai mare parte a consumului provenind din surse subterane neregenerabile. Efectele temperaturilor extreme nu se limitează la energie și apă. Agricultura mondială resimte una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii.
În nord-estul Ugandei, lipsa precipitațiilor a distrus numeroase culturi agricole, iar milioane de oameni se confruntă cu lipsa alimentelor. Autoritățile au început distribuirea de ajutoare de urgență pentru comunitățile afectate. Situația este și mai gravă în Sudan, unde seceta se suprapune peste un conflict militar prelungit.
Organizațiile internaționale avertizează că zeci de milioane de persoane ar putea avea nevoie de sprijin alimentar în lunile următoare.