Regizorul Felix Alexa a fost angajat pe durată determinată la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, pentru stagiunea în curs, deși numele său este asociat încă din 2022 cu acuzații de hărțuire și agresiune sexuală, apărute într-o investigație de presă. Decizia conducerii a stârnit nemulțumirea mai multor actori ai instituției, care au vorbit public despre experiențe de lucru pe care le descriu drept umilitoare, iar scandalul a ajuns acum în prim-plan.
Informația a fost relatată de Observator. Conducerea teatrului susține că decizia a fost luată în urma unor verificări, în timp ce Felix Alexa respinge acuzațiile și vorbește despre o campanie orchestrată împotriva sa.
Alexa colaborează cu TNB de aproximativ 35 de ani și a semnat aici 21 de spectacole, între 1991 și 2025. În prezent lucrează la „Tartuffe” de Molière, în distribuția căruia se află Marius Manole, Maia Morgenstern, Marius Bodochi și Emilia Popescu.
Dintre actorii care au criticat angajarea, Mihai Călin spune că nu mai suportă „certuri și scandaluri” și felul în care, în opinia sa, regizorul umilește oameni la repetiții. Călin afirmă că a lucrat cu Alexa la aproximativ șase spectacole, dar că în urmă cu șapte-opt ani a hotărât să nu mai accepte proiecte în regia lui. Actrița Cosmina Dobrotă a mers mai departe: „E urât, e murdar, nu ar avea ce căuta omul ăla acolo”, a spus ea, adăugând că ar trebui să se întâmple ceva în legătură cu acuzațiile.
Cea mai detaliată mărturie vine de la Conrad Mericoffer, care avea aproximativ 20 de ani când a fost distribuit în „Livada de vișini”, montat la TNB. Într-o declarație pentru Cultura la duba, actorul povestește despre un comportament „îngrozitor de intimidare, de umilire” din partea regizorului, în fața colegilor, și despre repetiții marcate de țipete și reproșuri. Îi era rău fizic înainte de spectacole, spune el, iar când a primit Premiul UNITER pentru debut cu acea producție nu a putut pronunța numele regizorului de pe scenă. În opinia lui Mericoffer, tolerarea unor asemenea comportamente riscă să perpetueze o cultură a abuzului, mai ales față de actorii aflați la început de carieră.
Cazul readuce în discuție raporturile de putere din instituțiile culturale și teama angajaților de a reclama abuzurile atunci când depind de prelungirea contractelor. Faptul că foști și actuali colegi vorbesc public, cu nume și față, indică și o schimbare de atitudine într-un mediu în care astfel de lucruri se spuneau, de regulă, doar în culise.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original