Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. În vara lui 2026, harta apelor din România arată aproape peste tot la fel: râuri cu debite mici, lacuri de acumulare sub presiune și o Dunăre coborâtă aproape de minimul istoric. La Baziaș, fluviul a ajuns la aproximativ 1.
450 de metri cubi pe secundă, față de o medie multianuală de 3. 900 pentru luna august. Apa pentru irigații a fost restricționată, iar Unitatea 1 a Centralei Nucleare de la Cernavodă a fost oprită preventiv din cauza nivelului redus al Dunării.
În timp ce pentru majoritatea bazinelor hidrografice modelele indică o reducere a debitelor în următoarele decenii, bazinul Someșului este singurul pentru care Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice indică o creștere a resursei de apă. Simulările din documentele statului român indică o creștere medie a resursei de apă cu aproximativ 6% până la jumătatea secolului, iar în unele subbazine ale Someșului Mic avansul ar putea ajunge la 23%. Prognoza nu înseamnă însă că nord-vestul țării va fi ferit de secetă.
Chiar la începutul lunii august 2026, debitele râurilor din bazinul Someșului se situau sub 30% din mediile lunare. Pe termen lung, însă, modelele climatice indică o evoluție diferită pentru această parte a României. Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice, aprobată de Guvern în august 2024, arată că debitele medii multianuale vor avea, în general, o tendință de scădere.
Reducerea estimată este de până la 5% în unele bazine din nord-vest, de aproximativ 15% în numeroase alte zone și poate ajunge până la 40% în unele bazine din sudul României. Documentul prezintă totuși și o excepție: „bazinul râului Someș, pentru care tendința este de creștere a resursei de apă”. Estimarea vizează perioada 2021–2050, comparată cu intervalul de referință 1971–2000.
Cifre mai detaliate apar într-o analiză publicată în 2024 de cercetători ai Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor și ai Administrației Naționale de Meteorologie. Simulările indică o creștere medie de aproximativ 6% a resursei de apă în întregul bazin al Someșului. În cazul Someșului Mic, rezultatele sunt și mai pronunțate: unele subbazine ar putea înregistra creșteri medii anuale cuprinse între 10% și 23% față de perioada de referință.
Documentele nu indică o creștere similară pentru Someșul Mare. Prognoza favorabilă privește bazinul în ansamblu, iar cele mai mari diferențe pozitive au fost identificate în zona Someșului Mic. Pentru râurile Vișeu, Iza și Tur, situate tot în nordul țării, modelele indică mai degrabă o stabilizare a resursei de apă, nu o creștere comparabilă cu cea din bazinul Someșului.
La nivelul întregii Românii, simulările hidrologice indică o scădere medie a precipitațiilor cu 3,2%. În unele regiuni, reducerea poate depăși 10%. În bazinul Someșului, însă, același scenariu estimează o creștere medie anuală a precipitațiilor cu aproximativ 5,5%.
Bazinul Someșului se întinde într-o zonă cu un relief variat și cu suprafețe montane importante. În Munții Rodnei, Gutâi, Țibleș, Bârgău și Călimani, cantitățile actuale de precipitații ajung la 1. 000–1.
400 de milimetri pe an, iar în Munții Apuseni se situează între aproximativ 800 și 1. 200 de milimetri. Proiecțiile climatice indică totodată că unele dintre cele mai importante creșteri ale intensității precipitațiilor se pot produce în Munții Apuseni și în nordul Carpaților Orientali, zone care alimentează Someșul și principalii săi afluenți.
Rezultatul din model provine, așadar, dintr-o combinație favorabilă pentru bilanțul anual al râului: mai multe precipitații în nord-vest și cantități importante de apă colectate din regiunile montane.