Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Efectele profunde ale depresiei asupra organismului Depresia și îmbătrânirea se intercondiţionează reciproc. Îmbătrânirea aduce adesea cu ea o mai mare izolare, unul dintre factorii principali care anunţă depresia.
Dar să verticalizăm! Îndrumător ne va fi dr. David Della Morte Canosci, autorul volumului Lupta contra timpului.
Algoritmul longevității… (Editura Trei, 2025): „Depresia duce la o îmbătrânire nesănătoasă, atât pentru că sporeşte izolarea, cât şi pentru că predispune la dezvoltarea bolilor neurodegenerative. Mulţi oameni, pe măsură ce îmbătrânesc, nu se mai simt energici, atrăgători şi interesanţi ca mai înainte, au o viaţă socială mai limitată și toate acestea au repercusiuni asupra stării lor de spirit. Astfel, depresia şi îmbătrânirea ajung să formeze un cerc vicios.
A ţine sub control starea de spirit și a contracara schimbările acesteia este, prin urmare, fundamental. Nu întâmplător, unul dintre cele mai cunoscute efecte ale tratamentului antidepresiv este creșterea nivelului de neurotrofină BDNF, care favorizează supravieţuirea neuronală”. În completare: „Depresia, pe de altă parte, poate fi asociată cu un deficit de neurotrofine și deci cu o predispoziție pentru afecţiuni neurodegenerative.
Depresia, la fel ca stresul, afectează activitatea şi supravieţuirea neuronilor hipocampici implicaţi în funcţia cognitivă. Dar nu este doar atât: aceiași neuroni sunt, de asemenea, o țintă a bolii Alzheimer. Se întâmplă într-adevăr destul de frecvent ca pacienții cu boli neurodegenerative să ajungă mai întâi în atenția medicilor psihiatri pentru modificări ale dispoziţiei şi numai ulterior să fie diagnosticaţi cu boli neurodegenerative.
Apoi sunt efectele asupra sistemului imunitar, pe care le-am menționat deja. De-a lungul anilor, o serie de dovezi științifice au arătat cum sistemul imunitar poate schimba starea de spirit. O stare de inflamaţie sistemică, înțeleasă ca o reacție defensivă a organismului nostru faţă de agenţii externi şi interni care îl «atacă», poate reprezenta un factor important în declanșarea depresiei, în special la persoane care au predispoziţie către aceasta”.
Mai departe: „Stresul psiho-fizic induce inflamaţia, care devine mecanismul preferenţial prin care stresul în sine duce la depresie (se numeşte chiar depresie de stres). Cu alte cuvinte, un eveniment psihic, emoțional, precum oboseala, nervozitatea sau îngrijorarea, declanșează o reacție biologică, o inflamaţie, la fel ca oricare altă infecţie. Răspunsul imunitar, în consecință, crește nivelul de citokine, substanțe fundamentale în reacția inflamatorie.
Citokinele, la rândul lor, contribuie la scăderea serotoninei și noradrenalinei, care sunt neurotransmițători importanți în reglarea stării de spirit. În plus, inflamaţiile cresc nivelul de cortizol, așa-numitul hormon al stresului, care are un nivel ridicat în cazul persoanelor deprimate. Prin urmare este evident modul în care reducerea stresului și a inflamaţiilor poate reduce, la rândul său, riscul de depresie.
Deloc surprinzător este faptul că printre terapiile împotriva depresiei care manifestă o eficacitate certă se regăsesc multe care au şi efecte antiinflamatoare. ” De pildă: „Un exemplu sunt antidepresivele precum SSRI (inhibitorii recaptării selective a serotoninei), dar şi sunătoarea şi acizii graşi omega 3. Aceştia din urmă, în special, blochează acţiunea citokinelor şi au fost propuşi spre a fi introduşi în tratamentul depresiei şi al tulburării bipolare.
Oamenii de știință lucrează la analizarea conexiunilor biologice dintre inflamaţie şi stările depresive, în scopul găsirii unor biomarkeri în sânge, utili în diagnosticarea depresiei. Pentru a o putea combate se studiază, prin intermediul unor noi medicamente țintite, modalitatea de a controla stările inflamatorii.