Fiecare zi de întârziere a rectificării bugetare costă România între 10 și 15 milioane de lei, adică circa 2–3 milioane de euro, potrivit estimărilor analistului economic Adrian Negrescu, prezentate joi, 29 octombrie 2026. Banii nu se pierd prin cheltuieli noi, ci prin dobânzi și penalități care se adună la facturile pe care statul nu le-a plătit la termen.
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, anunțase inițial două etape: o primă rectificare, pentru cheltuielile urgente, până la sfârșitul lunii octombrie, și a doua până la finalul lui noiembrie. Între timp, cererile ministerelor au ajuns la aproape 60 de miliarde de lei, echivalentul a circa 3% din PIB. Negrescu spune că o asemenea sumă ridică semne de întrebare despre felul în care au fost planificate cheltuielile publice de la început.
Lista restanțelor, așa cum o prezintă analistul, este lungă. Statul datorează aproximativ 15 miliarde de lei firmelor de construcții pentru lucrări deja executate și între 5 și 8 miliarde de lei furnizorilor de energie, în schemele de compensare. Hotărârile definitive privind drepturile salariale ale magistraților generează obligații de aproape 13 miliarde de lei. Casa Națională de Asigurări de Sănătate mai are nevoie, până la finalul anului, de 6,4 miliarde de lei pentru spitale, programe naționale de sănătate și medicamente compensate.
Cea mai mare parte a costului zilnic vine din finanțarea pe care companiile sunt nevoite să și-o procure până își încasează banii. În cazul constructorilor, pentru cele 15 miliarde de lei, creditele bancare cu dobânzi anuale de 9–10% pot însemna aproape 4 milioane de lei pe zi. Dacă firmele cer și penalitățile legale de întârziere, estimate de Negrescu la aproximativ 14,5% pe an, suma urcă la circa 6 milioane de lei zilnic. Restanțele din energie adaugă între 1,3 și 3 milioane de lei pe zi, iar dobânzile aferente datoriilor din procesele cu magistrații sunt evaluate la aproximativ 4 milioane de lei.
Efectele se propagă repede în economie. Un constructor neplătit întârzie plățile către furnizori, cheltuiește mai mult pe finanțare, încetinește lucrările și, în unele cazuri, ajunge să facă disponibilizări. Instituțiile publice, la rândul lor, riscă să-și limiteze activitatea, inclusiv serviciile medicale de urgență, iar perspectiva reevaluării ratingului de țară adaugă o presiune în plus. Concluzia analistului este că amânarea nu aduce economii: obligațiile rămân, iar nota de plată crește odată cu fiecare zi.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original