Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Mesajul tulburător al lui Gică Hagi care a rămas în istoria fotbalului În mai puțin de două luni, Gheorghe Hagi va debuta ca selecționer într-un meci oficial. Până atunci, probabil că își petrece weekendurile în fața televizorului sau prin tribunele stadioanelor din Superligă.
Privește, notează, analizează. Și, după fiecare etapă, probabil își pune aceeași întrebare: „Unde sunteți voi, românii mei? ”.
Întrebarea nu este deloc întâmplătoare. Pentru că, dacă ar convoca cei mai buni jucători din campionatul României, Hagi ar trebui mai întâi să schimbe regulamentul FIFA și să obțină acordul federațiilor din Portugalia, Bosnia, Brazilia, Franța, Nigeria sau Croația. Superliga a devenit un campionat în care cei mai buni sunt, de cele mai multe ori, străinii.
Iar românii… Românii sunt „în perspectivă”, „au potențial”, „mai au nevoie de timp”. Dar de ani de zile ei tot mai au nevoie de timp.
Universitatea Craiova este campioana României. Logic, de aici ar trebui să plece coloana vertebrală a echipei naționale. Ce jucători propune campioana României?
Hagi n-ar avea prea mult de studiat jucătorii din Bănie. La ce au arătat în acest start de sezon, David Matei este singurul român care merită să fie urmărit cu adevărat. Ștefan Baiaram pare că se străduiește din răsputeri să nu fie convocat.
La aproape 24 de ani încă este prezentat drept „mare speranță”, deși speranței lui i-a trecut termenul de expirare. După eliminarea cu Levski, după ratarea incredibilă din trei metri și după prestațiile tot mai șterse, întrebarea nu mai este când va ajunge „la mai bine”, ci dacă va mai ajunge vreodată acolo. Nicușor Bancu nu mai seamănă cu fundașul care alerga cu mult entuziasm tot flancul stâng.
Astăzi este depășit în multe momente ale jocului și pare că trăiește mai mult din ceea ce a fost decât din ceea ce este. Constant a rămas doar numărul de gafe pe meci. Alexandru Cicâldău?
La 29 de ani, ultimul lui sezon cu adevărat bun rămâne cel de la Galatasaray, cândva în preistoria carierei lui. De atunci, cariera lui a intrat într-o lungă perioadă de stagnare. A revenit la Craiova, dar n-a mai revenit și fotbalul.
Vladimir Screciu alternează prestațiile solide cu meciuri în care dispare complet din peisaj. Campioana României are trofeul, însă Hagi pleacă din Bănie cu un singur nume notat serios în carnețel. FCSB are, poate, cel mai numeros nucleu de români.
Dar câți dintre ei pot fi azi titulari la națională? Răspunsul este incomod. Foarte puțini.
Se simte enorm plecarea lui Darius Olaru, singurul capabil să rupă ritmul și să inventeze ceva. S-a văzut în dubla cu Auda din cupele europene. În lipsa lui, echipa lui Gigi Becali câștigă doar în Liga 1 mai degrabă prin timorarea și greșelile adversarilor decât prin fotbalul românilor din lot.
Singurii selecționabili rămăseseră Târnovanu și Bîrligea, însă portarul a început și el spectacolul gafelor, iar Bîrligea s-a făcut de râs cu Auda. La CFR Cluj, filosofia este cunoscută. Dacă există un portughez mai bun decât un român, îl ia pe portughez.
Dacă există un croat mai bun, îl ia pe croat. Dacă există un bosniac mai bun, îl ia pe bosniac. Din punctul de vedere al clubului, este o strategie logică.
Din punctul de vedere al selecționerului, este un coșmar. CFR a câștigat opt titluri. Dar câți titulari ai echipei naționale a dat CFR în ultimul deceniu?
Ciprian Deac și… atât. Mult prea puțin pentru o echipă care a dominat fotbalul românesc.
Rapid reconstruiește de vreo 5 ani. Dinamo reconstruiește tot de cinci ani. Parcă au început întrecerea socialistă „cincinalul reconstruirii”.
Doar că reconstruirea asta seamănă cu munca meșterului Manole: ce se construiește un an nu mai există anul următor. Hagi nu prea are ce selecționa de la Dinamo pe nimeni în afară de Opruț. Cîrjan și Musi trăiesc din amintirea sezonului trecut când au fost botezați ca „speranțe”.