Aproape jumătate dintre tinerii angajați din România se gândesc deja să plece de la locul de muncă actual. Studiul „Employee Sentiment România 2026”, realizat de MKOR, arată că 42% dintre angajații între 18 și 28 de ani vor să-și schimbe jobul în următoarele șase luni. La nivel național, procentul este de 30%. Diferența nu vine din nerăbdare, cum se spune des. Vine din faptul că Generația Z are alte așteptări de la angajator. Salariul contează în continuare, dar nu mai e suficient. Firmele care nu oferă flexibilitate, mentorat și șanse reale de învățare riscă să rămână fără oamenii pe care abia i-au format.
Și celelalte cifre din studiu arată același lucru. Pe o scară de la 1 la 10, probabilitatea ca tinerii să plece are un scor mediu de 5,1. Media națională este de 3,96. Unul din cinci tineri chestionați spune că este absolut sigur că își va da demisia. Cori Cimpoca, fondatoarea MKOR, respinge ideea că această generație „nu are răbdare”. Ea spune că datele arată mai degrabă „un pragmatism ridicat” și criterii complet diferite după care tinerii își aleg angajatorul. Pentru managerii care au crescut cu modelul unui singur angajator pentru toată cariera, e o schimbare greu de acceptat. Tinerii născuți aproximativ între 1997 și 2012 nu mai văd stabilitatea ca pe o valoare în sine. Pentru ei, un job în care nu evoluează seamănă mai mult cu o capcană.
Cea mai clară limită este flexibilitatea. Într-un studiu citat de Revista Cariere, 52% dintre respondenții din România spun că ar refuza un job fără program flexibil, peste media globală de 47%. Alți 41% nu ar accepta un post care nu le permite să aleagă de unde lucrează. Aproape o treime dintre angajați, 31%, spun că au demisionat recent tocmai din acest motiv. Un sondaj BestJobs pune programul flexibil între primele trei priorități ale Generației Z, alături de salariu și de munca la distanță. Un studiu Deloitte arată că șase din zece tineri din generațiile Millennials și Z preferă un program flexibil. Există însă și o nuanță care contrazice clișeul despre tinerii care vor să lucreze doar de acasă. Cei mai mulți vor doar una sau două zile remote pe săptămână, nu munca exclusiv de la distanță. Izolarea și lipsa contactului cu colegii îi îngrijorează și pe ei.
Al doilea criteriu important este îndrumarea. O specialistă în HR citată de Business24 spune că tinerii caută un program de formare sau un mentor care să-i ajute să crească profesional. Motivul, spune ea, este că își dau seama că anii de după facultate sunt decisivi, iar ce nu învață atunci va fi mai greu de recuperat mai târziu. Când lipsește cineva care să-i ghideze, primul loc de muncă devine rapid o sursă de stres. Această nemulțumire apare adesea înainte de pragul de șase luni la care mulți decid să plece.
Pentru angajatori, costurile sunt directe. Fiecare tânăr care pleacă după câteva luni înseamnă bani cheltuiți pe recrutare și integrare. Înseamnă și timp pierdut cu formarea cuiva care va lucra în altă parte. Pe o piață a muncii în care forța de muncă se împuținează, iar angajații tineri devin tot mai greu de găsit, companiile care mizează doar pe salariu vor pierde probabil în fața celor care oferă mentorat, program adaptabil și transparență. Generația Z nu cere mai mult decât generațiile de dinainte. Cere alte lucruri și are mai puțină răbdare cu angajatorii care nu le oferă.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original