Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată KGM Torres Hybrid este disponibil în patru variante de echipare KGM Torres Hybrid este unul dintre acele automobile care îți creează o imagine înainte să urci la volan. Caroseria masivă, liniile angulare și detaliile inspirate din lumea vehiculelor de teren lasă impresia unui SUV pregătit să iasă de pe asfalt la primul drum forestier.
Aproape 700 de kilometri parcurși în două zile, de la TransBucegi și Cabana Bolboci, până la Corbii de Piatră, au arătat însă că adevărata lui specialitate nu este aventura extremă, ci eficiența pe șosea. Industria auto pare să fi intrat într-o perioadă în care multe SUV-uri încep să semene între ele. Suprafețe rotunjite, faruri foarte înguste și grile aproape identice indiferent de marcă.
Torres merge într-o direcție diferită. Caroseria este desenată cu muchii ferme și volume simple, fără artificii inutile. Privit din față, inspiră robustețe, iar profilul accentuează această impresie prin pasajele generoase ale roților și suprafețele verticale ale portierelor.
Cei aproape 4,71 de metri lungime îl plasează în segmentul SUV-urilor medii, însă proporțiile îl fac să pară mai mare decât este în realitate. Designerii au introdus câteva elemente care trimit discret către lumea vehiculelor de teren, un fel de tribut pentru legendele de altădată: mânerele amplasate pe capotă sunt unele dintre ele. Nu au o funcție practică, ci una estetică.
Același lucru se poate spune și despre desenul hayonului, care amintește de automobilele ce poartă roata de rezervă montată în exterior, chiar dacă aici soluția este doar stilistică, pentru că hayonul nu se deschide pe orizontală, ci tot pe verticală, doar că butonul este amplasat pe maneta pe care ești tentat să o tragi spre stânga sau dreapta. Torres nu copiază un model anume, dar este evident că designerii au vrut să creeze imaginea unui SUV care inspiră aventură încă din primul moment. Primii kilometri ai testului au început în traficul obișnuit din București.
La viteze reduse, sistemul hibrid își face imediat simțită prezența. Plecările de pe loc se fac aproape întotdeauna în modul electric, iar motorul pe benzină pornește discret, fără vibrații și fără schimbări bruște de comportament. DN1 este locul în care traficul alternează permanent între accelerări și frânări, iar sistemul hibrid profită de fiecare decelerare pentru a recupera energie.
Nu este ceva ce observi pe ecranul central, ci mai degrabă în modul natural în care automobilul schimbă permanent între cele două surse de propulsie. Din Sinaia începe urcarea spre TransBucegi. Este unul dintre puținele drumuri din România unde poți întâlni într-o singură oră aproape toate tipurile de asfalt.
Viraje largi, serpentine, porțiuni rapide, zone denivelate și diferențe importante de nivel. Pe astfel de trasee devine evident modul în care funcționează sistemul hibrid. Motorul electric intervine imediat atunci când accelerația este apăsată mai hotărât, iar reprizele sunt line, fără acea întârziere pe care uneori o întâlnești la motoarele turbo de cilindree redusă.
Nu există senzația că transmisia caută permanent raportul conform, iar trecerea dintre propulsia electrică și cea termică se face aproape imperceptibil. Pe Platoul Bucegi, unde ritmul de deplasare este mai redus, Torres revine frecvent în modul electric. Nu mult, pentru că acumulatorul dedicat are o capacitate de doar 1,83 kWh Litiu-Fier-Fosfat.
În coborârea spre Cabana Bolboci, sistemul începe să recupereze constant energie, transformând fiecare frânare într-o sursă de încărcare pentru bateria hibridă. Drumul spre Bolboci nu ridică probleme de aderență, dar pune la încercare suspensia. Asfaltul este peticit pe alocuri, iar denivelările apar fără avertisment, în plus am prins o ploaie deasă cu grindină care parcă anunța că a doua zi va face prăpăd în Bușteni.
Reglajul suspensiei este orientat clar spre confort.