Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Nu ești tu de vină pentru poftele de la miezul nopții Ai observat, probabil, tiparul: după o noapte cu somn puțin sau agitat, a doua zi simți o foame parcă fără fund, cu pofte specifice – dulciuri, chipsuri, orice e rapid și plin de calorii. Nu e o simplă senzație subiectivă sau o scuză pentru un obicei prost – e un fenomen biologic real, bine documentat de cercetarea din ultimele două decenii, cu doi hormoni aflați chiar în centrul poveștii.
Apetitul e reglat, în mare parte, de un echilibru fin între doi hormoni cu roluri opuse. Grelina , produsă în principal de mucoasa stomacului, e cunoscută drept „hormonul foamei” – creșterea nivelului ei transmite creierului semnalul că e timpul să mănânci. Leptina , produsă de celulele adipoase, funcționează exact invers – semnalează sațietatea, spunându-i creierului că ai mâncat suficient.
În mod normal, în timpul somnului, nivelul de leptină crește, liniștind nevoia de a mânca și asigurând creierul că rezervele de energie sunt suficiente pentru moment. Problema apare atunci când somnul lipsește sau e insuficient : privarea de somn crește nivelul de grelină și, în același timp, scade nivelul de leptină – o combinație care trimite creierului un mesaj fals de foame, chiar și atunci când corpul nu are, de fapt, nevoie de mai multă energie. Cercetările citează efecte surprinzător de mari.
Potrivit unor studii citate de National Heart, Lung, and Blood Institute (NHLBI), privarea de somn poate crește nivelul de grelină cu până la 28%, în timp ce nivelul de leptină poate scădea cu aproximativ 18% – o combinație care duce la o creștere a senzației de foame de până la 24%, cu o poftă crescută în special pentru alimente bogate în calorii și carbohidrați. Efectul se traduce direct în comportament alimentar real, nu doar în senzații subiective: studiile arată o creștere medie de aproximativ 300 de calorii consumate pe zi, atunci când somnul e restricționat – iar în unele experimente de laborator, participanții privați de somn au consumat sute de calorii suplimentare din gustări, chiar și după ce mâncaseră deja o masă completă. Aici intervine un mecanism suplimentar, mai puțin cunoscut publicului larg: sistemul endocanabinoid, aceeași rețea din creier responsabilă și de senzația de „foame” indusă de canabis.
Potrivit cercetătorului Ben Bikman, specialist în metabolism, atunci când suntem privați de somn, nivelurile de endocanabinoizi cresc, amplificând plăcerea asociată cu mâncatul – iar sistemul de recompensă al creierului devine mult mai receptiv la alimente dense caloric, precum chipsurile, pizza sau dulciurile, comparativ cu alimentele „obișnuite”. Practic, oboseala nu doar că îți crește foamea în general – îți modifică și tipul de foame, direcționând-o clar spre alimentele cele mai puțin sănătoase disponibile. Lipsa de somn afectează și modul în care corpul procesează glucoza.
Potrivit specialiștilor de la Stanford Lifestyle Medicine, privarea cronică de somn poate duce la scăderea sensibilității la insulină – hormonul responsabil de mutarea zahărului din sânge către celule, pentru a fi folosit ca energie. Când sensibilitatea la insulină scade, zahărul din sânge rămâne ridicat mai mult timp, iar căderile bruște care urmează unui vârf de glicemie generează exact tipul de poftă intensă de carbohidrați rapizi – pâine, dulciuri, băuturi îndulcite – pe care mulți oameni obosiți o resimt. Dr.
Rob Oh, medic de familie la Veterans Affairs Health Care System din Palo Alto, rezumă mecanismul simplu: „Somnul insuficient perturbă nivelurile hormonale, ceea ce dereglează metabolismul și îi face pe oameni mai flămânzi. Când suntem mai flămânzi, mâncăm mai mult, ceea ce duce la creștere în greutate și, potențial, la boli metabolice. ” Un aspect important, confirmat de mai multe studii: efectul nu apare doar după săptămâni de somn insuficient.