Mii de oameni au ieșit duminică, 25 octombrie 2026, pe străzile Belgradului, între claxoane și baloane colorate, după ce Aleksandar Vucic, naționalist aflat de 14 ani în centrul vieții politice sârbe, a recunoscut că a pierdut alegerile legislative anticipate. Înfrângerea pune capăt unei dominații care a părut multă vreme de nezdruncinat și deschide o perioadă de incertitudine pentru Serbia.
Vestea a fost transmisă de Agerpres, care citează AFP. „Nu vom mai avea niciodată un tiran în această țară”, a spus Ilija Srdanovic, reprezentant al listei studenților, în fața militanților. Grupuri de tineri îmbrăcați în negru au părăsit centrul orașului printre huiduielile alegătorilor din opoziție, iar polițiști anti-revoltă au înconjurat sediul comisiei electorale, clădirea președinției și un parc în care se adunaseră susținătorii puterii. Studenta Suzana Mila Martic a spus, în lacrimi, că simte că trăiește „în sfârșit într-o țară liberă”.
Ziua de vot începuse cu cozi la deschiderea secțiilor, la ora 07:00, semn al unei prezențe mai mari decât la scrutinele anterioare. Seara, o jurnalistă AFP a văzut militanți prinși într-un dans popular. Radomir Sajcic, de partea câștigătorilor, anunțase că se va cânta, se va dansa și „vor curge lacrimi”, iar Mirjana Nikolic, candidată pe listă și rector al Universității de Arte Dramatice, a mulțumit tinerilor „fără de care nimic nu ar fi fost posibil”.
Rezultatul vine după aproape doi ani de proteste, izbucnite de prăbușirea unei copertine la gara din Novi Sad, al doilea oraș al țării, în 2024. Au murit 16 oameni, iar protestatarii au văzut în tragedie o consecință a corupției endemice. La începutul lui septembrie, Vucic a convocat alegeri și a demisionat din al doilea mandat de șef al statului pentru a-și conduce personal campania. Miza personală a fost astfel maximă, iar pierderea cu atât mai grea pentru el.
Câștigătoarea, mișcarea studențească, a devenit între timp o forță civică și politică eterogenă. Lista ei unică nu a avut o figură marcantă în frunte, ci candidați din societatea civilă, uniți practic doar de dorința de a învinge Partidul Progresist Sârb (SNS) al lui Vucic. Tocmai această coeziune construită împotriva cuiva va fi testul următor: odată ce adversarul comun a fost învins, mișcarea trebuie să arate că poate și guverna.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original