Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată @Lucian Nuță/ Surorile Osoianu – Gala de închidere TIFF, 2023 Astăzi, la „Dicționar”, noi provocări: „Osoianu”, „Sfinte Sisoie” și o incursiune în istoria unor nume faimoase: Aristotel și Herodot. Deschide „Dicționarul” distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi: „ Osoianu este un nume întâlnit mai ales în nordul Moldovei și în Basarabia.
Format din «osoi» – un regionalism moștenit din vechea slavă, prezent și în limbile slave moderne: usoen (усо̀ен) – umbros, neexpus la soare, umed, rece. Osoi/usoi – partea/panta unui deal, sau a unui munte care e cu spatele la soare. De asemenea, o casă care nu prea e «văzută de soare».
Nume de munți, dealuri și localități, în Moldova. Osoianu, așadar, se tălmăcește prin: cineva provenit dintr-un astfel de loc (umbros, umed), având casa pe o pantă «fără soare» (pe partea dinspre miazănoapte) ori dintr-un sat numit Osoi. Pornind de la usoen (усо̀ен), usoino miasto (усойно място – loc/pantă fără soare), nume întâlnit și la națiile dimprejur (Osoiarski, Usoiarski etc.
). ” Numele evidențiat mai sus a devenit cunoscut și dincoace de Prut grație surorilor Osoianu. Acestea formează un ansamblu folcloric din Republica Moldova alcătuit din cinci surori născute în satul Horești, raionul Fălești: Ileana, născută în 7 mai 1958; Iulia, născută în 7 octombrie 1959; Valentina, născută în 4 octombrie 1960; Romela, născută în 15 martie 1963; Maria, născută în 20 septembrie 1966.
Ele au și un frate, Alexandru, născut pe 30 martie 1969. Repertoriul ansamblului include cântece de joc, colinde, cântece pascale, cântece de dragoste, balade etc. Trecem mai departe la „Sfinte Sisoe!
”, expresie auzită adeseori ce poate fi tradusă printr-o alta: „Doamne, ferește! ”: „Sfântul pomenit în 6 iulie e prezent în descântece balcanice scrise pe amulete de piele, argint, plumb sau hârtie, purtate la gât de copii. Sfântul Sisoe ar fi prins 12 surori, fiice ale diavolului, le-ar fi bătut cu un lanț de fier și le-ar fi obligat să jure că nu se vor apropia la mai mult de trei poște de nici o casă unde este rostit sau purtat numele lui.
Confundat adesea cu Sfântul Sisinie, marele avvă egiptean nu era vinovat, altfel, de faptul că bogomilii l-au introdus în dogmele lor eretice. Biserica a condamnat o astfel de «protecție», într-o lume în care Dumnezeu și diavolul se luptă direct (marcată de viziunea dualismului), demonii având puteri uriașe asupra creației și trupului omenesc. ” Știați că românii au împrumutat termenul „meșter” (magister, în latină) din maghiară?
Gheorghiță Ciocioi are din nou cuvântul: „Meșterul Manole, era, da, un meșter. La unguri, și Hristos e însă tot «meșter»: «Mester (a se citi meșter), mikor jöttél ide? » «Învățătorule, când ai venit aici?
» (Ioan, 6,25), «Mester, tudjuk, hogy Istentől jöttél tanítóul» («Rabi, știm că ai venit de la Dumnezeu ca învățător» (Ioan 3,2). Limba se mai schimbă, conotațiile diferă. Bine că n-am rămas cu «meșter» în Scriptură!
Altfel, cum să zici: «Meștere, când ai venit aici? », «Meștere, știm că ai venit de la Dumnezeu», «Meștere, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui? », «Meștere, nu-Ți pasă că pierim?
» etc. ca la unguri! ” O nebunie: există „teleolteni”?
„O vorbă fără rost… Oltenia n-ar putea începe de la margine de București, uitând de Vlașcă și Teleorman. Numita provincie își are marginea, fără doar și poate, la apus de Olt.
Singura așezare de «teleolteni» în Teleorman e comuna Islaz (cea cu proclamația de la 1848). Fiind la vărsarea Oltului în Dunăre, la doi pași de Turnu Măgurele, a fost «trecută» la Teleorman. Mai multe sate din Teleormanul istoric, acum aproape șase decenii, au intrat în componența județului Olt.
Practic, tot un Teleorman, județul Olt, în bună parte, ținând de Muntenia – inclusiv Slatina fiind pe malul muntenesc al Oltului. Să spunem că acești teleormăneni ar putea fi numiți teleolteni. Cu îngăduință.
Nu însă și cei din județul Teleorman. Galaction, Preda, Noica au fost teleormăneni.