Premierul Ilie Bolojan susține că decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în dosarul restanțelor salariale ale magistraților îi dă dreptate Guvernului, într-o dispută care costă statul miliarde. Reacția a venit vineri, 23 octombrie 2026, iar verdictul e mai nuanțat decât îl prezintă premierul: CEDO a validat eșalonarea plăților, dar nu a anulat datoriile și nu a constatat formal vreun conflict de interese.
Cinci judecători sau foști judecători, care mai aveau de primit împreună aproximativ 1,15 milioane de euro, reclamaseră România pentru amânările repetate ale plăților. Curtea le-a respins cererile în unanimitate. Motivarea: amploarea și caracterul imprevizibil al acestor obligații, plus situația bugetară dificilă, justifică eșalonarea. Reclamanții au venituri mult peste media națională, iar întârzierea nu le pune în pericol mijloacele de existență.
Miza reală e însă în altă parte a deciziei. CEDO notează că jurisprudența CCR și a ÎCCJ a contribuit, fără modificarea formală a legilor salarizării, la reconfigurarea remunerației magistraților. Când judecătorii au tranșat componente salariale de care puteau beneficia chiar ei, spune Curtea, exista riscul unui conflict de interese. Instanțele par să-și fi depășit rolul tradițional de interpretare și aplicare a legii, pentru că politica bugetară și prioritățile de cheltuire a banilor publici țin de Guvern și Parlament.
Cifrele arată de ce subiectul arde. Potrivit datelor prezentate CEDO, peste 7 miliarde de lei au fost deja plătite de-a lungul anilor pentru asemenea drepturi, iar pentru 2026 ÎCCJ și Parchetul General au cerut circa 1,4 miliarde de euro pentru restanțe și dobânzi. Statul tot amână, de aproape două decenii, plata sporurilor, diferențelor salariale și a altor drepturi stabilite în procese, tocmai pentru că achitarea imediată ar lovi puternic bugetul.
Bolojan vorbește despre o „aristocrație bugetară” și spune că actualul Guvern trebuie să aleagă „pe cine servește: România sau aristocrația bugetară”. Întrebarea ridicată de CEDO rămâne totuși deschisă și incomodă: cum poate o putere a statului să judece drepturi financiare de care membrii ei înșiși pot ajunge să beneficieze?
Sursă text și foto: Info Brașov — articolul original