Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Sursa foto: Salina Turda/Mina Ghizela, o galerie a Salinei Turda abandonată din 1932, se deschide acum permanent vizitatorilor În timp ce Europa se sufocă sub un nou val de căldură, presa internațională a găsit un subiect neașteptat de răcoritor: salina Turda. La 120 de metri sub pământ, în inima Transilvaniei, se ascunde una dintre cele mai spectaculoase atracții turistice din România – și, chiar în această vară, un colț nou-vechi al ei tocmai a fost deschis publicului larg: Mina Ghizela, o galerie rămasă aproape neatinsă din 1932, până acum vizibilă doar în câteva fotografii vechi, „scăpate” pe internet.
Nu întâmplător Salina Turda a ajuns, chiar în aceste zile, subiect de presă internațională. Agenția chineză Xinhua a publicat, pe 24 iulie 2026, un reportaj foto dedicat exact acestui loc, prezentându-l drept refugiu popular pentru turiștii care vor să scape de valul de căldură care lovește întreaga Europă – materialul a fost preluat rapid de Global Times și Guangming Online. Motivul e simplu: indiferent cât de fierbinte e afară, în subteran temperatura rămâne constantă, între 11 și 12 grade Celsius, tot anul.
Salina Turda nu e o simplă atracție modernă – are în spate o istorie de mii de ani. Sarea a fost exploatată aici încă din perioada pre-romană și romană, iar cea mai veche sală vizitabilă azi, Mina Terezia, a intrat în exploatare din 1690. Întreaga extracție s-a făcut manual, până în 1932, an în care mina a fost închisă definitiv pentru exploatare comercială.
După aceea, spațiul subteran a mai avut și alte vieți neașteptate: a fost folosit ca adăpost antiaerian în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, apoi ca loc de depozitare, înainte de a fi redeschis, în 1992, ca bază de tratament și obiectiv turistic. Modernizarea completă, cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene, a avut loc abia în perioada 2009-2011, transformând complet felul în care arată azi salina. Cea mai proaspătă noutate a acestei veri vine chiar de la reprezentanții salinei: Mina Ghizela, deschisă inițial în 1857 și abandonată odată cu restul exploatării, în 1932, se deschide acum permanent vizitatorilor, pe toată durata programului de vizitare al salinei – nu doar ocazional, cum se întâmpla până acum.
„Situată în afara circuitului turistic clasic, Mina Ghizela este un spațiu spectaculos care păstrează autenticitatea și misterul trecutului minier”, transmit reprezentanții Salinei Turda. Accesul se face separat de biletul general de intrare, exclusiv pe scări, în grupuri de maximum 15 persoane, însoțite obligatoriu de un ghid. Ce e cu adevărat special la Mina Ghizela e tocmai faptul că a rămas „înghețată în timp”: proiectată după același sistem trapezoidal ca Mina Rudolf, galeria a fost abandonată exact în stadiul de lucrări pregătitoare pentru exploatare (așa-numitul „preabataj”), fără să apuce vreodată să fie exploatată complet.
Practic, vizitatorii pot vedea, la propriu, tehnica minieră de acum aproape două secole, neatinsă de amenajările turistice moderne: fagașele tăiate în sare pentru delimitarea brazdelor, modul în care erau amplasate penele cu care brazdele de sare erau desprinse din masiv, și organizarea abatajului, exact așa cum a fost lăsată de ultimii mineri care au lucrat aici. Dincolo de Mina Ghizela, circuitul turistic clasic cuprinde Mina Rudolf, săpată în 1867, cu o lungime de 80 de metri și o adâncime de 40 de metri, unde scările coboară 13 etaje, fiecare marcat cu anul amenajării – aici, infiltrațiile de apă au format, de-a lungul timpului, stalactite de sare, care mai cresc și acum, cu aproximativ 2 centimetri pe an. Perla salinei rămâne, însă, Mina Terezia, cu impresionantul ei lac subteran, cu un diametru de 70 de metri și adâncime de până la 8 metri, unde funcționează un debarcader pentru plimbări cu barca.