Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată La Târgul de la Călugăreni au fost prezenți susținători ai lui Călin Georgescu, dar și simpatizanți AUR În urmă cu 431 de ani, la Călugăreni, oștenii lui Mihai Viteazul îi prăpădeau pe ienicerii și spahiii lui Sinan Pașa. Ieri, cam prin aceleași părți ale Neajlovului, a poposit Călin Georgescu, în vizită la târgul agricol.
Balamucul a început repede: Georgescu, cocoțat pe o măsuță, la microfon cuplat la un generator portabil – „Se mai aude și acum vuietul marii bătălii a lui Mihai Viteazul”. Susținător cu cușmă de dac printre tovarăși cu tricouri galbene: „Bă, bă, bă, n-auzi! Deci, Mihai Viteazul s-a bătut aici!
Cu nemții, nu? ”. De la microfon discursul continuă – „….
urmașii noștri și-au apărat aici crucea. Strămoșii, dragii mei, ne privesc acum din ceruri”. De-o parte, unul se închină repede: „Să moară mama!
Să nu se uite taică-miu de sus aicia că mă f***-n gură”. Nimeni nu a știut în ce calitate a venit printre tarabe „domnul de la București”. E trecut de șapte dimineața, târgul de la Călugăreni fierbe.
S-a umplut ca niciodată, au apărut pe izlaz să vândă chiar și niște mutre care nu sunt obișnuite locului. La intrare e unul în tricou cu Bellingham care vinde cruci. E înciudat rău, mulțimea care apare de pretutindeni – tot felul de mutre, unele atinse și cu damf chiar de e dimineață devreme – i-a închis vadul.
Poliția a blocat intrarea principală în târg, acolo unde omul avea puse în rând pietre funerare, cruci, „felinare de mort”. „De unde veniți, mă, așa dimineața, că o cruce nu vândui și io. Iar v-a chemat partidu’?
Să vină Georgescu pe aici, poate își alege ceva. Îi dau ieftin, că tot n-am vândut nimic din cauza lui”, boscorodește omul în fața grupurilor care poartă veste galbene inscripționate negru cu AUR. O femeie de pe la Bolintin Deal dă să-i zică cum că oamenii au venit de bunăvoie, tace când o aude pe una de pe la Ghimpați cum se laudă că a ajuns la Neajlov cu toată primăria și toată organizația de partid.
Aduși – și ea și ceilalți membri de prin satele vecine – cu autocarul. Ăsta cu crucile scuipă cu necaz în colbul drumului și se uită rău la grupurile care curg spre o margine a târgului: „Ptiu că vă blestem cu mâna pe crucea asta chit că n-a trecut popa pe la ea. Politică vă trebuie vouă?
La muncă nu v-ați duce”. Potopul de oameni astupă necazul vânzătorului de cruci ușor: „Călin Georgescu este președinte! ”.
O babă, pusă în dosul unuia care nu vinde deloc nici hamuri nici căpestre, cască ochii cu mare mirare: „Da’ nu mai e ăla, copilu’ ăla bocciu, Nicușor și cum îi mai zice? Ce-o făcut de nu mai e președinte? ”.
Una cu vestă galbenă, ochelari de soare și iz de funcționar public se oprește în dreptul bătrânei și îi explică: „Călin Georgescu este adevăratul președinte. Pe el îl susținem, de aceea suntem aici”. Băbuța cască ochii și mai mari: „Așa?
Și ce face, mamă, Georgescu ăsta al matale aici? ”. Răspuns nu există, nicio vestă din sutele care se perindă prin fața tarabei nu știe ce să răspundă.
Femeia ridică din umeri, oftează și își pierde credința că va reuși să vândă ceva. „Și eu care speram să îmi fac azi banii de pâine…. s-or dus.
Nimeni nu a cumpărat nimic”. Baba Maria vinde fire de leuștean, mărar și cimbru, ce mai reușește să mai culeagă, la ăi 82 de ani pe care îi are. Cu ce ar fi trebuit să câștige într-o zi de târg și-ar fi completat cei 1.
500 de lei pe care îi primește ca pensie după o viață de muncă la cooperativă. „Să-I spuneți asta domnului Georgescu, că d-aia a venit la târg”, prinde din zbor o altă vestă galbenă. Băbuța tresare cu speranță: „Și o să îmi resolve domnu’ ăsta problema?
Bine, hai că îl aștept”. Călin Georgescu nu a trecut defel prin fața tarabei bătrânei. Cam pe la opt fără ceva, fostul candidat la Președinție s-a proptit, după o plimbare prin fața unui rând de tarabe, fix la tribună – o masă pusă strategic între două dube cu ceapă și cartofi, cu proprietari la cămașă curată și fără cântar la vedere.