Există o hartă a priorităţilor unei ţări pe care nu o găseşti în programele de guvernare, ci în preţuri. Iar harta preţurilor din România spune o poveste pe care niciun ministru nu ar recita-o de la tribună: aici, tot ce construieşte — energia, educaţia, transportul, competenţele — se scumpeşte de la un an la altul, iar lucrul care amorţeşte este permanent la ofertă, în orice supermarket, în orice sat.
Deschideţi catalogul de săptămâna aceasta al unuia dintre marii retaileri din România. Berea blondă de import, la sticlă de 0,33 litri, costă 4,49 lei, cu reducere de 30%. Untul românesc de 200 de grame, aflat şi el la promoţie, costă 8,49 lei.
Cu alte cuvinte, berea e aproape jumătate din preţul untului. Sticla de 0,75 litri de bere e 4,99 lei, cu 33% reducere. Bax de 12 sticle — 39,90 lei, adică 3,3 lei bucata.
Vodca poartă, fără nicio urmă de ironie, eticheta „Tăiem inflaţia”: 26,99 lei în loc de 32,15. Băutura spirtoasă românească e la minus 43%, whisky-ul scoţian la minus 30%, romul la minus 19%, vinurile la minus 20-40%. Cumperi vinuri de minimum 100 de lei pe un bon şi poţi câştiga o degustare la cramă.
Iar câteva pagini mai încolo, tot la reducere, tabloul se închide singur: suplimentul alimentar împotriva mahmurelii, minus 20%. Nimic din toate acestea nu e ilegal şi nu e vina retailerului — el vinde ce se cere. Dar spune totul despre ce se cere.
Trecem in HoReCa – o bere la draft costă în România, în medie, echivalentul a 2,4 euro — la egalitate cu Cehia, ţara berii, şi de aproape trei ori mai puţin decât în Franţa sau Marea Britanie, de patru-cinci ori mai puţin decât în Scandinavia. Iar peste berea ieftină de la raft se toarnă ţuica din gospodărie, care nici măcar nu trece pe la casa de marcat: datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că, pe lângă cei peste 10 litri de alcool pur pe cap de locuitor consumaţi „la vedere”, românii mai beau anual în jur de 2 litri neînregistraţi — netaxaţi, necontrolaţi —, iar în anii ’90 şi 2000 cantitatea ajungea la 6-7 litri, aproape jumătate din tot consumul. Acelaşi OMS a plasat România, în ultimul raport global, pe primul loc în lume la consumul total de alcool: circa 17 litri de alcool pur pe adult pe an, de trei ori media mondială.
Dar totul are un preţ – electricitatea pentru gospodării este, conform Eurostat, cea mai scumpă din întreaga Uniune Europeană raportat la puterea de cumpărare: 49,5 unităţi PPS la 100 kWh în a doua jumătate a lui 2025, peste Cehia şi Polonia şi de peste trei ori nivelul din Ungaria. După liberalizarea din iulie 2025, preţurile au urcat cu 58,6% într-un singur an — cea mai mare creştere din UE — în timp ce în Franţa au scăzut cu 12,5%. Într-o ţară care se laudă cu hidrocentrale, nuclear şi gaz din Marea Neagră.
Apoi motorina, despre care vorbim din nou la preţuri de peste 10 lei pentru un litru de la 1 iulie, odată cu expirarea reducerii de acciză pe care un guvern interimar nu a mai avut cum să o prelungească, litrul a sărit de 9,5 lei şi se apropie de 9,6 lei, cu unele dintre cele mai mari accize la carburanţi din Uniune. Pare o ştire despre şoferi, dar este o ştire despre economie: motorina scumpă înseamnă transport scump, iar transportul scump se aşază peste fiecare marfă care pleacă din România spre Vest. Pentru o economie aflată la periferia geografică a pieţei unice, care concurează exact pe cost, fiecare ban pe litru e un handicap la export — peste energia industrială scumpă şi peste cea mai mare povară fiscală pe salariul mediu din UE, 41,5%.
Mai mult, din 2024 încoace guvernele României au sancţionat producţia şi creşterea – au introdus IMCA, impozitul minim pe cifra de afaceri, motiv pentru care investiţiile s-au redus, iar răbdarea investitorilor a dispărut, aceştia mergând către ţări care apreciază mai bine munca – precum Turcia, care a câştigat proiectul viitoarei Dacia Striker. Şi educaţia? O grădiniţă privată cu program prelungit costă, în medie, 2.
250 de lei pe lună — aproape jumătate din salariul mediu net, care abia trece de 4.