Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Freepik/Secretul oamenilor care par mereu de zen la birou Există oameni care trec prin zile de muncă la fel de aglomerate ca ale tuturor, dar stresul pare, pur și simplu, să alunece de pe ei. Nu e vorba de noroc sau de un job perfect – psihologii spun că diferența stă în câteva obiceiuri concrete, pe care oricine le poate învăța.
Înainte de a trece la reguli, merită clarificat ce anume încearcă acești oameni să evite. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, burnout-ul e definit ca un sindrom rezultat din stresul cronic la locul de muncă , gestionat necorespunzător – caracterizat prin epuizare emoțională, distanțare psihologică sau negativism față de job și un sentiment redus de eficiență profesională. Christina Maslach, psiholog la Universitatea Berkeley și autoarea cadrului teoretic de referință pentru burnout, a identificat aceste trei dimensiuni încă din anii ’80, iar ele rămân, și azi, definiția standard folosită de cercetători.
Un model influent în psihologia muncii, Modelul Cerințe-Resurse ale Postului (Bakker & Demerouti), explică mecanismul: burnout-ul apare atunci când cerințele jobului (volum de muncă, presiune, conflicte) depășesc constant resursele disponibile ale unei persoane (control, sprijin, recunoaștere, timp de recuperare). Practic, oamenii „imuni” la stres nu au neapărat mai puține cerințe – au, în schimb, mai multe resurse activate în mod conștient. Iată, concret, care sunt regulile pe care le urmează.
Unii oameni reacționează la fiecare e-mail neașteptat sau solicitare de ultim moment că și cum întreaga zi ar fi fost distrusă. O mică schimbare de program poate părea brusc un dezastru, mai ales când persoana jonglează deja cu mai multe responsabilități. Oamenii calmi fac, de regulă, o pauză înainte să reacționeze.
Își oferă un moment ca să înțeleagă ce se întâmplă, de fapt, în loc să reacționeze imediat la stresul situației. Nu orice incomoditate merită același nivel de urgență – iar atunci când reacționezi cu panică la fiecare problemă, irosești energie îngrijorându-te, în loc s-o folosești pentru a rezolva efectiv problema. Oamenii relaxați în afara jobului au o graniță mentală clară între muncă și restul vieții lor.
Această graniță poate arăta diferit de la o persoană la alta, dar scopul rămâne același: munca are un început și un sfârșit, iar timpul personal chiar rămâne personal. Își permit să „iasă” mental din job, chiar dacă tehnic mai există lucruri la care s-ar putea gândi. Desigur, unele joburi cer atenție ocazională și în afara programului, dar ori de câte ori e posibil, acești oameni își creează un punct clar de oprire.
Cercetările despre „telepresiune” – impulsul de a răspunde imediat la mesajele de muncă, chiar și digital, în afara programului – arată că acest obicei erodează bunăstarea psihologică și estompează granițele dintre muncă și viața personală, contribuind direct la epuizare. A încerca să mulțumești pe toată lumea la job e epuizant – și, mai mult, un standard imposibil de atins, pentru că oameni diferiți vor, adesea, lucruri complet diferite de la tine, în același timp. Oamenii rareori stresați acceptă că nu toată lumea va fi mulțumită de fiecare decizie pe care o iau.
Rămân respectuoși și profesioniști, dar nu urmăresc constant aprobarea celorlalți. Pot asculta o critică fără să presupună imediat că au eșuat și pot fi în dezacord cu cineva fără să simtă că au creat un conflict personal. Unii oameni își fac liste uriașe în fiecare dimineață și se simt înfrânți când nu reușesc să termine totul.
Până la prânz, sunt deja stresați de tot ce n-au apucat să facă. Oamenii calmi abordează diferit responsabilitățile – recunosc că timpul și energia lor sunt limitate și își planifică activitatea în consecință, în loc să presupună că vor avea capacitate nelimitată în fiecare zi. Această mentalitate previne senzația constantă de „rămas în urmă”, chiar și atunci când mai e mult de făcut.