Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Cum poate taxa de 50% propusă de Donald Trump să declanșeze un război comercial total Decizia lui Donald Trump de a impune un tarif vamal de 50% asupra importurilor canadiene depășește cu mult dimensiunea unei dispute comerciale bilaterale. Ea reprezintă primul test major al unei noi strategii, prin care șeful Casei Albe încearcă să recupereze instrumentele de presiune pe care Curtea Supremă i le-a limitat în urmă cu doar câteva luni.
În realitate, mesajul nu este adresat doar Canadei, ci întregii lumi: Statele Unite sunt pregătite să folosească din nou taxele vamale ca armă de presiune externă sau economică. Trump a făcut din tarife unul dintre principalele sale instrumente de negociere. A taxat China, a amenințat Uniunea Europeană, a renegociat acordurile comerciale nord-americane și a încercat să reducă deficitul comercial al SUA prin măsuri protecționiste.
Cu toate acestea, decizia Curții Supreme de a limita utilizarea puterilor economice de urgență ale președintelui părea să fi redus considerabil libertatea Casei Albe de a declanșa noi războaie comerciale. Acum, însă, administrația americană încearcă să deschidă o nouă cale juridică de atac. În cazul Canadei, Trump invocă o lege comercială din 1930, care îi permite președintelui american să impună tarife de până la 50% împotriva statelor ce discriminează produsele americane.
Actul normativ nu a mai fost folosit niciodată pentru introducerea unor astfel de taxe, ceea ce înseamnă că măsura ar putea fi contestată în instanță. Invocarea unei legi comerciale din 1930 nu este deloc întâmplătoare. Dacă această interpretare va fi validată de instanță, Trump ar putea dispune de un mecanism legal prin care să impună tarife de până la 50% aproape oricărui stat pe care îl acuză că discriminează produsele americane.
Această schimbare este esențială, deoarece mută dezbaterea din zona situațiilor excepționale în cea a relațiilor comerciale obișnuite. Cu alte cuvinte, administrația nu mai trebuie să invoce o criză națională pentru a justifica noile taxe, ci doar existența unor politici considerate ostile intereselor economice americane. În acest context, Canada pare o alegere simbolică.
Vecinul nordic al americanilor nu este doar unul dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Statelor Unite, ci și unul dintre cei mai apropiați aliați politici și militari ai Washingtonului. Dacă până și Ottawa poate deveni ținta unor tarife de represalii, atunci niciun partener comercial nu mai poate considera că relația privilegiată cu SUA îl protejează. Mai mult, cazul canadian ridică serioase semne de întrebare în privința viitorului acordurilor comerciale internaționale.
Produsele conforme cu Acordul SUA–Mexic–Canada (USMCA) beneficiau până acum de o protecție relativ solidă împotriva noilor taxe vamale. Prin această decizie, Trump transmite însă că nici măcar tratatele negociate și semnate de propria administrație nu reprezintă o garanție absolută, atunci când obiectivele politice cer altceva. Mesajul este urmărit cu atenție la Bruxelles, Beijing, Tokyo și Seul.
Uniunea Europeană, Japonia, Coreea de Sud și alte economii exportatoare depind într-o măsură importantă de accesul pe piața americană. Dacă precedentul canadian va fi validat juridic, toate aceste state ar putea deveni vulnerabile în fața unor măsuri similare, indiferent dacă disputa este strict comercială sau are legătură cu alte dosare de politică externă. În același timp, administrația Trump redefinește rolul tarifelor.
Acestea nu mai sunt doar un instrument economic destinat protejării industriei americane, ci devin un mijloc de constrângere diplomatică. Tarifele sunt folosite pentru a influența comportamentul altor guverne , transformând comerțul într-o extensie a politicii externe americane. Există însă și riscuri semnificative.
Din punct de vedere juridic, folosirea unei legi vechi de aproape un secol va fi aproape sigur contestată în instanță.