Statele Unite plătesc acum cel mai mult din ultimii aproape 20 de ani ca să se împrumute pe termen lung. Joi, randamentul obligațiunilor americane pe 30 de ani a ajuns la 5,37%, nivel nemaiatins din 2007. Au contribuit două lucruri: petrolul a urcat la 109 dolari pe baril, iar o operațiune a Trezoreriei, gândită tocmai să liniștească piața, a avut efectul invers. Contează dincolo de Wall Street, pentru că dobânda la datoria americană este reperul după care se stabilește prețul banilor în toată lumea, de la creditele ipotecare din SUA până la costul cu care statele emergente își finanțează deficitele.
Operațiunea care trebuia să calmeze investitorii a fost o răscumpărare de datorie coordonată de secretarul Trezoreriei, Scott Bessent. Ținta era de până la 6 miliarde de dolari, dar Trezoreria a acceptat oferte de doar 5,2 miliarde. Piața a citit rezultatul ca pe un semn de slăbiciune, nu de forță. Randamentul pe 30 de ani a crescut cu până la 0,08 puncte procentuale. Titlurile pe 10 ani, poate cea mai urmărită dobândă de referință din economia globală, au urcat și mai mult după publicarea cifrelor: plus 0,11 puncte, la 4,95%. Pragul psihologic de 5% este acum foarte aproape.
Petrolul a pus presiune în plus. La circa 109 dolari pe baril, cotațiile sunt la maximul ultimelor aproape patru luni, pe fondul temerilor legate de aprovizionare provocate de conflictul din Orientul Mijlociu. Mecanismul e cunoscut: energia scumpă ridică inflația, iar inflația mai mare roade câștigul real al celor care țin obligațiuni. Ca să accepte acest risc, investitorii cer dobânzi mai mari. Pentru Rezerva Federală, combinația e incomodă, pentru că îi reduce mult spațiul de a relaxa politica monetară.
Mai e și politica. Donald Trump a promis câte 5.000 de dolari fiecărui american adult dacă republicanii păstrează controlul ambelor camere ale Congresului după alegerile de la jumătatea mandatului. Măsura ar trebui aprobată de Congres și ar costa, conform estimărilor, peste 1.000 de miliarde de dolari. Pentru piața obligațiunilor, o asemenea promisiune înseamnă un deficit mai mare, deci mai multă datorie de vândut, și încă un impuls pentru inflație. Nu e de mirare că investitorii o tratează ca pe un factor de risc, nu ca pe un simplu slogan electoral.
Cât costă concret toate acestea s-a văzut la licitația de joi. Trezoreria a atras 22 de miliarde de dolari prin obligațiuni pe 30 de ani, la un randament de 5,308%, față de 5,216% la licitația anterioară. Este cel mai scump împrumut obținut într-o astfel de operațiune din 2001. Există și o veste bună pentru Washington: la aceste dobânzi, cererea a fost solidă. Cumpărători există, deci, dar cer tot mai mult. Cât timp petrolul rămâne sus, iar nevoia de finanțare a guvernului american continuă să crească, e greu de crezut că dobânzile vor coborî prea curând.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original