Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Sursa foto: Hepta. ro/Cum „negociază” între ele speciile diferite, când au nevoie una de alta Oamenii de știință descoperă că animalele folosesc o comunicare surprinzător de sofisticată pentru a forma parteneriate și a coopera dincolo de granițele propriei specii.
Animalele din specii diferite cooperează adesea în moduri care par surprinzător de complexe. O nouă analiză publicată în jurnalul Animal Behaviour arată că, în spatele acestor colaborări, comunicarea joacă un rol esențial. Potrivit cercetătorilor, mișcările, semnalele vizuale, chemările și alte tipuri de semnale îi ajută pe animale să-și coordoneze comportamentul și să mențină relații reciproc avantajoase, chiar și între specii complet diferite.
Exemple de acest tip de cooperare se găsesc peste tot în natură. Unele păsări conduc oamenii spre cuiburile de albine, în schimbul accesului la ceară, în timp ce peștii-curățători elimină paraziții de pe peștii mai mari de recif, primind hrană în schimb. Analizând exemple din lumea păsărilor, peștilor, insectelor și mamiferelor, studiul explorează modul în care animalele își împărtășesc informații pentru a-și organiza activitățile și a susține interacțiunile de cooperare.
Pentru ca o cooperare să reușească, animalele trebuie adesea să-și sincronizeze comportamentul pentru a atinge un scop comun – chiar și atunci când percep lumea prin simțuri complet diferite. Un exemplu este pasărea-ghid pentru miere (Indicator indicator), care folosește chemări specializate pentru a conduce oamenii spre cuiburile de albine și răspunde, la rândul ei, chemărilor făcute de oameni. Un alt exemplu vine de la porcii mistreți africani (warthogs), care adoptă poziții corporale distinctive pentru a solicita servicii de curățare din partea păsărilor și mamiferelor care le înlătură paraziții.
„Din exemplele pe care le cunoaștem, indivizii își coordonează acțiunile pentru a accesa resurse comune, precum hrana, sau pentru a face schimb de resurse contra servicii, cum ar fi protecția împotriva prădătorilor”, a afirmat dr. Katie Dunkley, autoarea principală și cercetătoare la Universitatea Oxford. „Am fost interesați în mod special de modul în care partajarea de informații permite o coordonare atât de strânsă între specii.
” Comunicarea nu e importantă doar pentru găsirea partenerilor de cooperare – ea ajută animalele și să inițieze interacțiunile, să-și coordoneze comportamentul și să reducă riscul de a fi exploatate de cealaltă parte. Interacțiunile dintre specii diferite pot fi riscante, ceea ce face ca semnalele de încredere să fie deosebit de valoroase. Unii pești-curățători (precum Labroides dimidiatus) și creveți (precum specia Urocaridella) folosesc culori vii și mișcări distinctive pentru a-și semnala rolul atunci când se apropie de pești prădători, reușind astfel să le curețe paraziții fără să fie atacați.
Între timp, larvele de fluturi lycaenidae produc semnale chimice și vibraționale care încurajează furnicile să le protejeze, în loc să le trateze drept pradă. Studiul mai notează că multe animale se bazează pe mai multe simțuri simultan atunci când comunică. Ca urmare, concentrarea exclusivă pe manifestările vizuale evidente ar putea face ca cercetătorii să treacă cu vederea alte forme importante de schimb de informații între specii.
Nu toate formele de comunicare între specii sunt la fel de fixe. Unele semnale rămân constante, indiferent de situație. Peștii care caută servicii de curățare, de exemplu, folosesc adesea poziții recognoscibile, cu capul sau coada ridicate.
Alte semnale pot varia în funcție de condițiile locale. Pescarii care lucrează alături de delfini pot interpreta anumite comportamente ale acestora drept indicii pentru momentul optim de a arunca plasele.