Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată hepta/Strategia noului premier britanic pentru o apropiere economică de Uniunea Europeană La zece ani de la referendumul care a scos Marea Britanie din Uniunea Europeană, realitatea economică și geopolitică pare să împingă Londra exact în direcția opusă celei promise de tabăra Brexit. Fără să încerce anularea Brexit-ului, Andy Burnham, noul premier britanic, ar putea demara cea mai amplă apropiere de Bruxelles din ultimul deceniu.
Paradoxal, Burnham nu este perceput drept un politician cu o mare apetență proeuropeană. Prioritățile sale sunt în primul rând de ordin intern, axându-se pe descentralizarea puterii către regiuni și orașe, relansarea industriei, precum și pe un rol mai activ al statului în sectoarele strategice ale economiei. Tocmai această agendă îl poate conduce însă pe noul șef al executivului de la Londra la o concluzie inevitabilă: obiectivele economice pe care și le propune sunt greu de atins fără o cooperare mult mai strânsă cu Uniunea Europeană.
Contextul în care Burnham preia puterea este radical diferit față de cel din 2016, anul referendumului pentru Brexit. Economia britanică traversează în prezent o perioadă de creștere modestă, investițiile sunt afectate de barierele comerciale apărute după ieșirea din UE, iar nivelul de trai stagnează. În același timp, nemulțumirea socială și costul ridicat al vieții continuă să alimenteze radicalizarea electoratului, care se îndepărtează brusc de formațiunile politice tradiționale.
În acest context, pentru Burnham, provocarea nu este doar de natură economică, ci și una cu implicații politice profunde. Partidul Laburist pierde alegători în ambele direcții; electoratul proeuropean migrează către Liberal-Democrați și Verzi, în timp ce o parte dintre susținătorii Brexitului se îndreaptă către partidul extremist „Reform UK”, condus de Nigel Farage. Menținerea poziției ambigue de până acum a noului lider laburist față de Uniunea Europeană riscă să mulțumească astfel tot mai puțini alegători.
Din această perspectivă, predecesorul său, fostul premier Keir Starmer, începuse să refacă încrederea dintre Londra și Bruxelles, după ani întregi de suspiciuni reciproce, provocate de dificultățile Regatului Unit în aplicarea integrală a acordului de retragere, negociat în mare grabă de către Boris Johnson. Cu toate acestea, resetarea relațiilor cu UE a fost una prudentă, pentru a nu pierde sprijinul alegătorilor laburiști care susțin Brexitul, iar Ministerul britanic al Finanțelor a rămas reticent față de costurile unei cooperări mai strânse cu Europa. Cu toate că, spre deosebire de predecesorul său, Andy Burnham – cel de-al șaptelea prim-ministru britanic din ultimul deceniu – este o figură mult mai puțin cunoscută pe continent, noul șef al Cabinetului de la Londra are acum ocazia să reformeze din temelii Partidul Laburist, aflat într-o evidentă pierdere de viteză.
Iar una dintre schimbările pragmatice, de efect, ar putea fi chiar transformarea formațiunii sale politice în principala forță de apropiere a Marii Britanii de Bruxelles. Nu ar fi vorba vorba despre revenirea imediată a țării în UE, ci despre o colaborare mai profundă în domenii unde interesele economice și strategice coincid. Conflictul militar declanșat de Rusia contra Ucrainei, atacurile hibride atribuite Kremlinului, diminuarea angajamentului american față de securitatea europeană după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, precum și competiția tehnologică și comercială cu China obligă statele europene să își consolideze autonomia strategică.
În acest nou peisaj, Regatul Unit rămâne una dintre cele mai importante puteri militare ale continentului. Keir Starmer făcuse deja pași importanți în această direcție, prin colaborarea strânsă cu Franța și cu alte state europene, în sprijinul acordat Ucrainei și în protejarea rutelor maritime din Golful Persic. Și este de așteptat ca Burnham să continue pe această linie.