Descoperirea, realizată cu ajutorul datelor colectate timp de peste 16 ani de telescopul spațial Fermi al NASA, oferă noi informații despre evoluția stelelor masive și a fost publicată în revista Nature Communications și preluată de Reuters . Două explozii stelare într-un singur sistem Majoritatea stelelor foarte masive nu se formează izolat, ci în sisteme binare, în care două stele orbitează una în jurul celeilalte sub influența gravitației.
Cercetătorii au anunțat că au identificat pentru prima dată urmele unui astfel de sistem în care ambele stele și-au încheiat existența prin explozii de tip supernovă, fiecare lăsând în urmă o nebuloasă, un nor de gaz fierbinte și particule rezultate în urma exploziei. Una dintre aceste nebuloase este celebra Nebuloasă Meduză (Jellyfish Nebula), cunoscută oficial sub denumirea IC 443, iar cea de-a doua, identificată recent, poartă denumirea G189. 6+3.
3. Date obținute după 16 ani de observații Descoperirea s-a bazat pe observațiile realizate de telescopul spațial Fermi Gamma-ray al NASA pe parcursul a peste 16 ani. Potrivit cercetătorilor, Nebuloasa Meduză s-a format în urma exploziei unei stele cu o masă de aproximativ 15-25 de ori mai mare decât cea a Soarelui, în timp ce cea de-a doua nebuloasă provine din explozia companionului său, o stea care ar fi avut cel puțin de 20 de ori masa Soarelui.
Cele două rămășițe stelare sunt situate la aproximativ 6. 000 de ani-lumină de Pământ, în constelația Gemenii. Exploziile au avut loc la zeci de mii de ani distanță Autorii studiului estimează că între cele două explozii au trecut între 20.
000 și 110. 000 de ani. Prima supernovă ar fi distrus sistemul binar, iar steaua supraviețuitoare și-a continuat deplasarea prin spațiu până când și-a încheiat, la rândul ei, existența printr-o nouă explozie.
Înainte de acest moment, cele două stele se aflau foarte aproape una de cealaltă, iar cercetătorii cred că este posibil să fi existat un transfer de materie între ele, fenomen frecvent întâlnit în sistemele binare. Descoperirea poate schimba înțelegerea evoluției stelelor masive Coordonatorul studiului, Miltiadis Michailidis, cercetător postdoctoral la Universitatea Stanford, a afirmat că sistemul oferă o oportunitate rară de a reconstrui întreaga evoluție a unui sistem binar format din stele masive, de la formare până la exploziile succesive și rămășițele acestora. Până acum, astfel de procese erau studiate aproape exclusiv prin modele teoretice și simulări numerice, fără dovezi observaționale directe ale unui sistem în care ambele stele au explodat și au lăsat în urmă rămășițe detectabile.
Rezultatele ar putea contribui la o mai bună înțelegere a modului în care interacțiunea dintre stelele masive influențează evoluția și sfârșitul ciclului lor de viață.