Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Pexels/ Corpul reacționează adesea acolo unde mintea alege să nu se oprească Inima bate accelerat, respirația se scurtează și ai senzația că ceva grav se întâmplă în corpul tău, deși analizele îți ies bine de fiecare dată. Te simți epuizat zi de zi, fără o cauză clară, și nu mai știi dacă e vorba despre stres, anxietate sau altceva.
Granița dintre aceste stări este mică, iar tocmai de aceea, confuzia este atât de frecventă. Multe persoane trec ani buni de la un specialist la altul înainte să afle cu adevărat ce le provoacă simptomele. Diferența nu ține doar de intensitate, ci și de mecanismul din spatele acestor simptome.
Atacul de panică apare brusc, atinge un vârf în câteva minute și vine cu o listă specifică de simptome fizice: palpitații , senzație de sufocare, transpirații, amețeală, teamă intensă de pierdere a controlului. Stresul cronic, în schimb, se instalează treptat, ca o stare de alertă permanentă, și se manifestă mai degrabă prin tensiune musculară, tulburări de somn și oboseală care nu trece nici după odihnă. Corpul reacționează adesea acolo unde mintea alege să nu se oprească, spune Bondoc Gabriella, medic primar psihiatru și psihoterapeut .
O perioadă dificilă la muncă sau o tensiune ignorată într-o relație poate trece neobservată la nivel conștient, dar se acumulează fiziologic, până când inima începe să bată mai tare, apare tremurul sau senzația de amețeală. Simptomele intense din timpul unui atac de panică sunt expresia unei reacții exagerate a organismului, nu semnul unui pericol real, motiv pentru care diagnosticul rămâne, de cele mai multe ori, unul de excludere. Abia după ce sunt eliminate cauzele cardiace, endocrine sau neurologice se poate vorbi cu certitudine despre atac de panică.
Un alt indiciu util ține de tipar. Atacurile de panică pot apărea „din senin”, fără un declanșator evident, în timp ce simptomele stresului cronic sunt, de regulă, legate de o sursă identificabilă, precum un loc de muncă solicitant, o perioadă de îngrijire a unei persoane apropiate, dificultăți financiare sau relaționale prelungite. Palpitațiile izolate, fără celelalte simptome caracteristice unui atac de panică, pot ține și de alți factori, motiv pentru care evaluarea medicală rămâne primul pas necesar înainte de orice concluzie.
Cineva care trăiește atacuri de panică recurente are nevoie de o abordare orientată spre gestionarea fricii acute și a anticipării ei, în timp ce o persoană cu stres cronic beneficiază mai mult de intervenții axate pe reducerea încărcăturii zilnice și pe refacerea resurselor. Confundarea celor două poate întârzia recuperarea, chiar dacă intenția pacientului de a se trata este corectă. Un studiu publicat recent arată că unul dintre elementele cele mai relevante în diferențierea atacurilor de panică de alte afecțiuni medicale este tipul de frică resimțită de pacient în momentul crizei, alături de simptomele fiziologice asociate, un criteriu pe care specialiștii îl folosesc tot mai des în practica clinică pentru a indica diagnosticul corect.