Oboseala de la sfârșitul lui septembrie, cea care nu trece nici după un weekend de somn, are un nume: astenie. Cuvântul apare des în cabinetele medicale și în conversațiile de zi cu zi, mai ales acum, după echinocțiu, când zilele se scurtează. Totuși, puțini știu exact ce înseamnă. Nu e o oboseală oarecare. Este o stare persistentă de slăbiciune fizică și psihică, pe care odihna nu o mai repară complet. Oboseala obișnuită, cea de după o zi de muncă fizică sau intelectuală, trece de regulă repede.
Termenul vine din greacă, de la „asthéneia”. Cuvântul e format din particula negativă „a-” și din „sthénos”, adică forță, vigoare. Tradus literal, înseamnă „lipsă de forță” sau, mai pe românește, „fără vlagă”. Medicii vorbesc de obicei despre două forme. Astenia fizică se simte în mușchi: rezistența scade, corpul pare greu, iar activitățile banale cer un efort mult mai mare decât ar trebui. Astenia psihică se vede în altă parte: concentrarea devine dificilă, reacțiile emoționale sunt mai puternice, apare iritabilitatea, iar uneori apatia sau lipsa de motivație. De cele mai multe ori, cele două vin împreună, mai ales la cei suprasolicitați sau la cei a căror rutină s-a schimbat brusc.
Cele mai cunoscute sunt variantele sezoniere, adică astenia de primăvară și cea de toamnă. Literatura de specialitate estimează că ele afectează aproximativ 2-8% din populația Europei, iar în anumite regiuni procentul poate urca până la 10%. Cauza ține de adaptare: organismul se acomodează greu la schimbările de lumină, temperatură și presiune atmosferică. Toamna, lumina naturală e tot mai puțină. Nivelul de melatonină, hormonul somnului, crește, iar cel de serotonină, asociată stării de bine, scade. Rezultatul poate fi somnolență excesivă, poftă de mâncare mai mare, energie scăzută și uneori o tristețe difuză. Primăvara, mecanismul merge aproximativ invers. Lumina crește brusc și cere o nouă ajustare hormonală, care poate aduce temporar oboseală, melancolie și somn agitat.
Există însă o nuanță importantă, pe care discuțiile despre „astenia de sezon” o ignoră adesea. Clasificările medicale nu tratează asteniile sezoniere ca boli de sine stătătoare. Ele sunt considerate reacții de adaptare ale organismului la schimbarea anotimpului. Tocmai pentru că sunt atât de comune, pot deveni o scuză comodă: pui totul pe seama vremii și nu mai cauți altă explicație. Iar uneori explicația există, fiindcă o astenie sezonieră se poate agrava sau poate ascunde o altă afecțiune.
De aceea, medicii fac diferența între astenia primară și astenia secundară, numită și cronică. Cea primară nu are o cauză medicală identificabilă și ține adesea de stres, de un program haotic sau de lipsa somnului. Cea secundară este simptomul unei alte probleme de sănătate ori efectul unui tratament medicamentos. Lista afecțiunilor care se pot manifesta prin slăbiciune și epuizare generalizată e lungă: anemia, bolile tiroidiene, diabetul zaharat, apneea în somn, deficitul de vitamina B12 sau de fier, unele boli cardiace și tulburările de somn. Pe listă se află și afecțiuni psihice precum depresia sau anxietatea.
Concluzia practică este simplă. O stare de astenie care durează mai mult de câteva săptămâni și nu se ameliorează cu odihnă trebuie verificată. La fel și cea însoțită de semnale de alarmă, precum scăderea inexplicabilă în greutate, febra sau durerile persistente. Un consult medical și câteva analize pot exclude o cauză care are nevoie de tratament specific.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original