Transelectrica nu a spus din ce țări vine curentul importat de România de la declararea stării de alertă energetică, deși asta a fost întrebarea. Operatorul național de transport al energiei a răspuns în schimb că electricitatea vine „din întreaga piață cuplată europeană”. Algoritmul comun al piețelor o trimite automat spre zonele unde lipsește, iar acum România e una dintre ele. Explicația are sens tehnic, dar lasă fără răspuns o întrebare legitimă într-o perioadă în care sistemul energetic național trece prin una dintre cele mai grele situații din ultimii ani.
Contextul e sever. Seceta din bazinul Dunării a scăzut producția hidrocentralelor, iar nivelul fluviului a coborât atât de mult încât apa din canalul de aducțiune nu mai putea răci instalațiile de la Cernavodă. Unul dintre reactoare fusese deja oprit, iar pe 13 august a fost oprit și al doilea. În aceeași zi, Mediafax a cerut companiei lista principalelor state din care România importă energie de la 1 august, când a intrat în vigoare starea de alertă, ordonate după cantități. Miza e mare: în condiții normale, centrala de la Cernavodă produce aproximativ o cincime din energia țării. Centrala e operată de Nuclearelectrica, listată la Bursa de Valori București, în care statul deține 82,49% din acțiuni prin Ministerul Energiei.
Răspunsul e semnat de toți cei patru membri ai Directoratului Transelectrica, inclusiv de președintele Ștefăniță Munteanu, și descrie mai degrabă mecanismul decât geografia importurilor. Capacitatea liniilor dintre țări se alocă în două feluri. La alocarea explicită, folosită în general pentru contractele anuale sau lunare, participanții câștigă mai întâi la licitație dreptul de a folosi linia și abia apoi cumpără energia. La alocarea implicită, capacitatea și energia se tranzacționează împreună, pe piața pentru ziua următoare și pe cea intrazilnică. Aici un algoritm calculează singur cât curent poate circula din zonele cu prețuri mici spre cele cu prețuri mari, în limita liniilor disponibile.
Cea mai importantă cifră din răspuns e alta: în august și septembrie 2026, între 70% și 75% din importurile comerciale ale României au trecut prin acest mecanism automat. Granițele cu Ungaria și Bulgaria fac parte din cuplarea unică a piețelor europene, așa că cea mai mare parte a energiei cumpărate din afară nu a fost negociată bilateral cu un anumit stat. A fost cumpărată dintr-un fond comun european. Cu alte cuvinte, România a scăpat de o criză de aprovizionare pentru că este integrată în piața europeană. Mecanismul are însă un cost: curentul ajunge aici tocmai pentru că prețul de pe piața românească e mai mare decât în zonele vecine. De aici, consumatorii și furnizorii se aleg cu facturi mai mari, iar producătorii din zonele cu surplus câștigă.
Transelectrica, și ea listată la bursă și controlată de stat prin Secretariatul General al Guvernului, trimite pe cei interesați la ENTSO-E. Platforma de transparență a operatorilor europeni publică schimburile pe fiecare graniță, direcție și orizont de timp. Datele există, deci, dar trebuie reconstituite din tabelele europene, în loc să fie prezentate direct de instituția care le gestionează. Cât timp Dunărea rămâne la un nivel atât de scăzut și Cernavodă nu produce, dependența de importuri nu va dispărea. Așa că devine tot mai important să se știe clar de unde vine energia și cât costă.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original