Ultimii gheţari din Papua, provincia indoneziană din vestul insulei Noua Guinee, sunt aproape de dispariţie. Localnicii îi numesc „zăpada veşnică”. Pe vârfurile din jurul Puncak Jaya, cel mai înalt munte dintre Himalaya şi Anzi, se păstrează una dintre puţinele mase de gheaţă rămase la tropice. Oamenii de ştiinţă avertizează că, în ritmul actual, ea se va topi complet în foarte scurt timp. Va fi unul dintre primele locuri de pe planetă unde o întreagă categorie de peisaj dispare în timpul unei singure generaţii.
Gheaţa aflată la câteva grade de Ecuator a fost mereu o ciudăţenie geografică. A rezistat datorită altitudinii de aproape 4.900 de metri, însă echilibrul era fragil. Încălzirea atmosferei a urcat limita la care precipitaţiile cad ca zăpadă, iar ce era odinioară o calotă întinsă s-a redus la câteva petice subţiri. Specialiştii indonezieni în meteorologie şi climă urmăresc de ani de zile subţierea accelerată. Episoadele El Niño, cu temperaturi mai ridicate şi mai puţine precipitaţii, au grăbit de fiecare dată topirea.
Pierderea nu e doar ştiinţifică. Pentru popoarele indigene din zonă, în special pentru amungme, muntele are o încărcătură spirituală profundă, iar zăpada de pe creste face parte din identitatea lor. În aceeaşi regiune funcţionează şi Grasberg, una dintre cele mai mari exploatări de aur şi cupru din lume. Din acest motiv, discuţia despre soarta munţilor Papuei a fost mereu încărcată politic, pe fondul tensiunilor dintre comunităţile locale, companiile miniere şi autorităţile de la Jakarta.
Dispariţia gheţarilor din Papua se leagă de o tendinţă mai largă. Gheţarii tropicali din Anzi şi de pe Kilimanjaro se retrag şi ei rapid. Glaciologii îi consideră un fel de „canar în mina de cărbune” al crizei climatice: fiind mici şi aflaţi la limita condiţiilor în care gheaţa poate exista, reacţionează primii la încălzire. Ce se întâmplă acum în Noua Guinee anunţă, la scară redusă, ce îi aşteaptă şi pe gheţarii mai mari ai lumii.
Cercetătorii nu mai pot face mare lucru pentru a salva gheaţa de pe Puncak Jaya. Mai pot doar să o documenteze. Carotele de gheaţă extrase în ultimii ani păstrează informaţii despre clima regiunii de-a lungul secolelor, o arhivă care va dispărea odată cu gheţarul. Pentru Indonezia, o ţară fără iarnă, „zăpada veşnică” va rămâne în curând doar în fotografii şi în poveştile celor care au văzut-o.
Sursă text și foto: BBC News — articolul original