Mersul la ștrand în zilele fierbinți de vară a intrat în obiceiurile locuitorilor Capitalei pe la jumătatea secolului trecut, înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, așa cum arată istoricii, dar mai ales presa vremii. Din reportajele publicațiilor mondene de la sfârșitul anilor ’20 pare că nicicând nu a fost un ștrand mai luat cu asalt decât atunci când Miss Universe a patronat un concurs de frumusețe în costum de baie.
„Pe malul lacurilor asanate iau naștere, în ultimii ani ai perioadei dintre cele două războaie mondiale, ștranduri şi cluburi sportive, multe însă din acestea din urmă au un caracter exclusivist, nu sunt accesibile oamenilor muncii. Ștranduri se înființează și în cuprinsul orașului: la Şoseaua Kiseleff cel mai mare în dreptul Străzii Izvor (Ștrandul „Bragadiru, apoi „Izvor), apoi la Ciurel, la Ghencea, la Gara de Est, în sfârșit, ștrandul de lux, cu valuri, de la Lido”, după cum scria Constantin c. Giurescu în „Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre”.
Regele Mihai învăța să înoate la Lido, „centru de amuzament și de higienă estivală” „Realitatea Ilustrată”, una dintre cele mai notorii publicații ale vremii, dar și ilustrate poștale din secolul trecut surprind apetitul românilor pentru acest gen de agrement . La piscina cu valuri de la Hotelul Lido , de pe actualul Bulevard General Gheorghe Magheru, venea inclusiv regele Mihai la începutul anilor ’30, pe când era Mare Voevod de Alba Iulia, pentru a se scălda, potrivit presei vremii. „Publicul capitalei cunoaște desigur excelentul loc de recreațiune, răsărit de câțiva ani în mijlocul Bucureștilor, centru de amuzament și de higienă estivală.
E vorba de bazinul cu valuri maritime „Lido”, din Bd. Brătianu, una din cele mai moderne instalații de specialitate din Europa. Actualmente, unul din oaspeții cei mai credincioși ai bazinului cu valuri „Lido” este Marele Voevod Mihai, care vine aci pentru a învăța tehnica înotului.
Maestrul principelui moștenitor este d. Focșa, care l-a inițiat în arta natației și elevul regal dovedește pe zi ce trece aptitudini din ce în ce mai frumoase pentru acest sport”, scriau jurnaliștii de la „Realitatea ilustrată (sau Lucrurile aşa cum le vedem cu ochii)”, în numărul din 30 iunie 1932. Miss Universe: „Dacă n-aș fi fost austriacă, aș vrea să fiu româncă” Ștrandul din Capitală unde Lisl Goldarbeiter, tânăra austriacă declarată Miss Universe, și Magda Demetrescu, Miss România, au patronat un concurs de frumusețe organizat de „Realitatea ilustrată” în august 1929, a fost umplut până la refuz de românii care au vrut să o vadă în carne și oase pe „cea mai frumoasă fată din lume” și să le ovaționeze pe fermecătoarele concurente.
Așa cum scriau jurnaliștii publicației, Lisl Goldarbeiter a făcut o excepție când acceptat invitația la acest eveniment, prin prisma prieteniei pe care a închegat-o cu reprezentanta României la concursul mondial de frumusețe de la Galveston. Miss Universe a poposit prima dată în România la Sinaia, unde a fost o „extraordinară afluență a publicului, care a năvălit pur și simplu pe peronul gării” și a vizitat Palatul Peleș și Cazinoul din Sinaia, înainte de a ajunge la București. Revista a publicat în numărul din 31 august 1929 declarația emoționantă a tinerei Miss Universe imediat după sosirea ei în țară: „În primul rând trebuie să felicit și să mulțumesc revistei „Realitatea Ilustrată”, care, organizând, în România, primul concurs de frumusețe pentru a trimite o reprezentantă a țării dv.
la Galveston, mi-a dat mie prilejul să-mi fac o prietenă cum e Magda Demetrescu și să vizitez ținuturi atât de minunate. Deși am fost la Monte Carlo, la Nissa, la Miami, la Galveston, la Havana, la Vichy și în multe alte locuri, mărturisesc că Valea Prahovei atât cât am văzut-o în trecere și acest cuib minunat care e Sinaia, mi-au plăcut nespus. Munții, susurul pârâului care curge și se frământă printre copacii sălbatici, pădurile de brad și toată poezia locului acestuia îmi încântă ochii și sufletul.
Românii sunt după cum am constatat oamenii cei mai politicoși, cei mai entuziaști și cei mai primitori. Mărturisesc că numai la Viena am avut o primire atât de frumoasă. Dacă n-aș fi fost austriacă, aș vrea să fiu româncă.
Vă rog să transmiteți prin răspândita dv. publicație un salut afabil poporului românesc”.