România a depășit deja, până la jumătatea lui septembrie, aproape de două ori numărul de infecții cu virusul West Nile dobândite local în tot anul trecut. Cifrele nu sunt un accident de sezon. Ele fac parte dintr-o tendință pe care cercetătorii o leagă direct de încălzirea climei: țânțarii și căpușele care transmit boli trăiesc mai mult, rămân activi mai multe luni pe an și ajung în locuri unde până de curând nu puteau supraviețui.
Datele Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) arată cât de repede s-a schimbat situația. În 2025, România a raportat 49 de cazuri de West Nile contractate pe teritoriul țării. Printre regiunile europene care au înregistrat atunci pentru prima dată astfel de infecții s-a numărat și județul Sălaj, o zonă asociată mai degrabă cu dealurile Transilvaniei decât cu bălțile din sudul țării, unde virusul era considerat tradițional acasă. Anul acesta, până la 17 septembrie, bilanțul ajunsese la 91 de cazuri, în 22 de zone ale țării. La nivel european, ECDC număra 1.482 de îmbolnăviri în 16 state. Iar sezonul nu s-a încheiat: țânțarii rămân activi până la venirea frigului, așa că cifrele mai pot crește.
Mecanismul e mai complicat decât pare. Virusul circulă mai ales între păsările sălbatice și țânțarii care le înțeapă, iar oamenii sunt infectați doar accidental. Căldura prelungește sezonul în care insectele sunt active și ajută virusul să se înmulțească mai repede în organismul lor. Seceta, care la prima vedere ar trebui să reducă numărul țânțarilor, poate avea efectul opus: păsările și insectele se adună la puținele surse de apă rămase, iar virusul se transmite mai ușor. Pentru o țară care a trecut în ultimii ani prin veri tot mai calde și mai secetoase, explicația este cât se poate de concretă.
West Nile nu e singura amenințare care avansează spre nord. Țânțarul-tigru (Aedes albopictus), care poate transmite dengue, chikungunya și Zika, se stabilise în 2025 în 369 de regiuni din 16 țări europene. Cu zece ani înainte, apărea doar în 114 regiuni. ECDC avertizează că sezoanele de transmitere devin mai lungi și mai intense, iar anul trecut Europa a avut un număr record de focare de chikungunya, unele în regiuni unde boala nu fusese niciodată raportată.
Același lucru se întâmplă cu căpușele. Organizația Mondială a Sănătății arată că speciile care transmit boala Lyme și encefalita de căpușă apar acum la altitudini și latitudini mai mari decât în trecut. În Statele Unite, unde căpușele sunt responsabile pentru majoritatea bolilor transmise de astfel de vectori, cercetătorii citați de Live Science studiază deja cum influențează temperaturile, seceta și inundațiile răspândirea acestor infecții, inclusiv riscul ca ele să favorizeze bacteriile rezistente la antibiotice.
Specialiștii spun că o climă mai caldă nu duce automat la mai multe îmbolnăviri. Riscul depinde de prezența agenților patogeni, de cât de expuși sunt oamenii și de cât de bine se protejează. Tocmai de aceea contează ce fac acum autoritățile. În anii trecuți, dezinsecția și supravegherea epidemiologică se concentrau pe câteva zone considerate cu risc ridicat. Acum, tot mai multe regiuni au motive să le trateze ca pe o problemă a lor. Pentru oameni, sfaturile rămân cele cunoscute: repelent, haine lungi la ore de seară și fără apă stătătoare în curte.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original