Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Reacția fanilor din Anglia și Franța după eliminarea din semifinalele Cupei Mondiale Dragii mei cu Jurnalul sub braț, am învățat la Campionatul Mondial că există suporteri care pleacă acasă triști după ce au cheltuit o avere și suporteri care pleacă fericiți, deși echipa lor a pierdut aproape toate meciurile. Diferența nu stă în bani.
Ci în așteptări. La un Mondial, nota de plată sperie pe oricine. Un bilet la un meci important sare ușor de 2.
000-3. 000 de dolari. O bere pe stadion costă în jur de 20 de dolari.
O noapte de cazare în orașele gazdă poate trece fără probleme de 500 de dolari. Dacă mai adaugi avionul, mesele și transportul, îți dai seama că sunt suporteri care lasă într-o lună cât costă o mașină decentă. Și totuși, cei mai mulți nu pleacă acasă supărați din cauza banilor.
Ci din cauza fotbalului. După eliminarea Franței și a Angliei, fețele suporterilor spuneau totul. Nu-i interesa cât au cheltuit.
Îi durea că au venit convinși că vor asista la ridicarea Cupei Mondiale și pleacă acasă cu o semifinală pierdută. În jurul stadionului nu se vorbea despre hoteluri și bilete. Se vorbea despre schimbările lui Tuchel.
Despre ziua proastă a lui Mbappé. Despre ocaziile ratate. Despre încă un turneu în care Anglia a promis enorm și a rămas, din nou, cu promisiunile.
Când pleci la Mondial convins că echipa ta trebuie să câștige, orice alt rezultat înseamnă eșec. La câteva zile după aceea am întâlnit un grup de suporteri din Curaçao. Echipa lor pierduse cu 5-1 în fața Germaniei.
Mă așteptam să-i găsesc dezamăgiți. Erau în culmea fericirii. „Am egalat Germania!
”, îmi spune unul dintre ei râzând. Nu înțelegeam. „A fost 1-1.
O repriză întreagă am fost egalii Germaniei! ”. Pentru el, aceea era povestea Mondialului.
Nu faptul că tabela a arătat, în final, 5-1, ci că, preț de 45 de minute, țara lui, cu mai puțin de două sute de mii de locuitori, privise de la egal la egal una dintre marile puteri ale fotbalului. Apoi au remizat cu Ecuador. Și, cel mai important, nu au terminat pe ultimul loc.
Pentru noi poate pare puțin. Pentru ei era enorm. Aceeași lumină în ochi am văzut-o la suporterii din Capul Verde și la norvegieni.
N-au plecat acasă cu medalii. Au plecat fiecare cu câte o poveste. Cu golul văzut de aproape exact la peluza unde au stat, pe care îl vor povesti nepoților, cu fotografia făcută lângă stadion, cu sentimentul că au fost acolo atunci când țara lor a jucat la un Campionat Mondial.
Nu au venit convinși că vor câștiga. Au venit să trăiască o experiență, și tocmai de aceea au plecat fericiți. Noi, cei care urmărim fotbalul, avem prostul obicei să măsurăm performanța doar în trofee.
Mondialul m-a învățat că există și altă unitate de măsură. Pentru Spania și Argentina, succes înseamnă să câștige trofeul. Pentru Franța, semifinala este un eșec.
Dar pentru Curaçao, succesul înseamnă să înscrii Germaniei. Pentru Capul Verde, să demonstrezi că aparții acestei competiții. Pentru o țară mică, un egal valorează uneori cât un titlu mondial.
La plecare, aeroporturile spuneau aceeași poveste. Suporterii marilor favorite mergeau tăcuți, cu privirea în telefoane, încercând să găsească explicații. În schimb, cei veniți din țări fără tradiție râdeau, făceau schimb de eșarfe, fotografii și promisiuni că se vor revedea peste patru ani.
Probabil că toți cheltuiseră aproximativ aceiași bani, 2. 000-3. 000 de dolari pe bilete, 20 de dolari pe o bere, 500 de dolari pe o cameră de hotel.
Dar numai unii au simțit că fiecare dolar a meritat. Fiindcă, până la urmă, fericirea de la un Campionat Mondial nu se cumpără cu bani, se măsoară în visuri. Noi ne revedem săptămâna viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță.
Doamne ajută! citește și: Regele Messi ridică Argentina din morți în ultimele minute și merge în finală.