Forțele Aeriene americane au primit primele avioane de luptă fără pilot care vor zbura în formație cu aparatele pilotate. YFQ-44A Fury, construit de Anduril, și YFQ-42A Vengeance, de la General Atomics, au ajuns la baza Creech din Nevada. Acolo, militarii vor stabili cum pot fi folosite în luptă, alături de F-35 și de viitorul F-47. Nu e un simplu test de laborator: ambele modele sunt deja în producție. Washingtonul pregătește o flotă de peste 150 de astfel de aparate până la finalul deceniului și își schimbă astfel felul în care va purta războiul aerian.
Cele două aparate fac parte din programul Collaborative Combat Aircraft (CCA). Ideea este ca un pilot de F-35 să nu mai intre singur în spațiul aerian ostil, ci însoțit de „coechipieri” robotici care duc arme și senzori. Fury și Vengeance sunt semi-autonome, deci nu iau singure deciziile. Comparația cu EDI, avionul cu inteligență artificială din filmul „Stealth” (2005), vine de la sine, însă diferența e importantă. În film, aparatul ieșea de sub control. În realitate, Pentagonul caută tocmai contrariul: mașini care execută ce le cere pilotul, dar care pot fi sacrificate fără să se piardă o viață.
Aici intră în calcul și banii. Fury are cam jumătate din dimensiunea unui F-16, iar fiecare dintre noile aeronave ar urma să coste în jur de o treime din prețul unui F-35A. Valoarea contractelor și prețul exact pe bucată nu au fost făcute publice. Logica e totuși clară. Un avion care poate fi pierdut fără ca acest lucru să fie o tragedie permite asumarea unor riscuri pe care nicio forță aeriană nu și le-ar permite cu piloți și cu aparate de peste 100 de milioane de dolari. Pentru un eventual conflict cu un adversar de talia Chinei, unde numărul de aparate contează la fel de mult ca performanța lor, această matematică poate decide rezultatul.
Testele de la Creech nu pornesc de la zero. Fury a ajuns la unitatea experimentală în august, iar Vengeance în septembrie. Unul dintre aparate este deja operat de militari. Într-o probă cu muniție reală, Fury a lansat o rachetă aer-aer AIM-120. Următorul pas este mai complicat: misiuni comune cu avioane pilotate, inclusiv în zone cu amenințări inamice. Separat, americanii verifică dacă echipe mici de militari pot lansa și recupera aparatele de pe baze mici sau amplasamente improvizate, fără infrastructura unui aeroport militar clasic. Detaliul spune mult despre tipul de război pentru care se pregătesc. În Pacific, marile baze fixe sunt ținte ușoare, iar capacitatea de a dispersa forțele devine vitală.
Programul a avansat repede după standardele Pentagonului. Anduril și General Atomics au fost alese în 2024 pentru prototipurile din prima etapă. Vengeance a zburat prima dată în august 2025, iar Fury în octombrie același an. În iunie 2026, Forțele Aeriene au luat o decizie neobișnuită și au trimis ambele modele în producție, fără să desemneze un câștigător. Astfel, două companii se vor concura pe termen lung, iar prețurile ar putea fi ținute sub control. Pentru Anduril, o firmă relativ nouă în industria de apărare, contractul e o validare majoră în fața giganților tradiționali.
Pentru anul fiscal 2027, Pentagonul a cerut aproximativ un miliard de dolari pentru achiziții și încă 1,4 miliarde pentru dezvoltarea programului. Rămâne de văzut cât de bine vor funcționa aceste aparate în misiuni complexe, alături de piloți, și cât de repede va putea industria să livreze ritmul promis. Cert este că zborul în tandem om-mașină a ieșit din zona științifico-fantastică și a devenit o linie de buget.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original