Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life FERMA DUTTON pe SkyShowtime Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Articole » Lia Savonea pare că știa că va pierde procesul de la Luxemburg: avea deja pregătită replica la decizia Curții de Justiție a UE / „Într-o Europă a dreptului, loialitatea unei instanțe supreme nu se măsoară prin fidelitatea față de o anumită soluție” Lia Savonea pare că știa că va pierde procesul de la Luxemburg: avea deja pregătită replica la decizia Curții de Justiție a UE / „Într-o Europă a dreptului, loialitatea unei instanțe supreme nu se măsoară prin fidelitatea față de o anumită soluție” 16 iul. 2026 Liviu Avram • Articole –> SHARE: WhatsApp icon Sursa foto: Octav Ganea / Inquam Photos Adaugă-ne ca sursă preferată Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul La nici jumătate de oră de la pronunțarea deciziei Lin II a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind prescipția, Înalta Curte de Casație și Justiție a emis un comunicat de presă în care încearcă să-și justifice poziția avută și deciziile luate și care au fost sancționate de către instanța europeană. În esență, ÎCCJ susține că a respectat întotdeauna drepturile omului și jurisprudența CJUE, dar că loialitatea unei instanțe supreme „nu se măsoară prin fidelitatea față de o anumită soluție”, ceea ce ar putea sugeră că diferendul dintre ICCJ și CJUE în problema prescripției nu s-a încheiat.
Precizările Instanței Supreme în contextul deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Lin II Misiunea instanței supreme este aceea de a asigura aplicarea loială, coerentă și previzibilă a dreptului, în deplinul respect al ordinii juridice europene, respectiv a dreptului Uniunii Europene, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Constituției României. Fidelitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu aparține unei anumite soluții jurisprudențiale și nici unui rezultat punctual al unei cauze, ci valorilor fundamentale ale statului de drept. De aceea, Înalta Curte a aplicat întotdeauna cu bună-credință dreptul european în ansamblul său, valorificând în mod armonizat atât dreptul Uniunii Europene și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cât și standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Abordarea adoptată de Înalta Curte în materia prescripției răspunderii penale nu a reprezentat o opțiune între dreptul Uniunii Europene și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dimpotrivă, instanța supremă a aplicat dreptul Uniunii în potrivititate cu mecanismul de protecție prevăzut de articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, potrivit căruia drepturile consacrate de Cartă care corespund unor drepturi garantate de Convenție trebuie interpretate și aplicate la un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel asigurat de Convenție. Numai în măsura în care dreptul Uniunii consacră un standard de protecție superior, acesta prevalează.
Urmând aceste coordonate, Înalta Curte a interpretat articolul 49 din Cartă privind principiul legalității incriminării și pedepsei în lumina articolului 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tocmai pentru că acesta reprezintă standardul minim de protecție impus de însuși dreptul Uniunii.