Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life FERMA DUTTON pe SkyShowtime Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Analize » STUDIU „Telefonul” de sub picioare: Cum comunică elefanții prin vibrații în sol la peste 10 kilometri distanță / Infrastructura umană „bruiază” comunicarea elefanților STUDIU „Telefonul” de sub picioare: Cum comunică elefanții prin vibrații în sol la peste 10 kilometri distanță / Infrastructura umană „bruiază” comunicarea elefanților 15 iul. 2026 Augustin Majearu • Analize –> SHARE: WhatsApp icon Sursa foto: Unsplash / redcharlie Adaugă-ne ca sursă preferată Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul Cercetătorii au descoperit că animalele folosesc vibrațiile transmise prin sol și o adaptare anatomică unică pentru a comunica la distanțe impresionante, anunță Mediafax . Elefanții sunt cunoscuți pentru capacitatea lor de a comunica prin sunete de frecvență joasă care se propagă prin aer pe mai mulți kilometri.
Oamenii de știință au descoperit că aceasta este doar o parte a sistemului lor de comunicare. Un nou studiu arată că mamiferele folosesc și vibrațiile transmise prin sol, pe care le percep prin oasele picioarelor și ale craniului, reușind astfel să „primească mesaje” chiar și de la peste 10 kilometri distanță. Descoperirea, publicată în revista Frontiers in Audiology and Otology și preluată de Phys, explică pentru prima dată de ce acest tip de auz prin conducție osoasă este atât de eficient la elefanți și sugerează că dimensiunea impresionantă a urechii medii, alături de capacitatea animalelor de a-și închide voluntar canalul auditiv, le oferă un avantaj unic în regnul animal.
Spre deosebire de oameni, care percep în principal sunetele prin aer, elefanții pot detecta și vibrațiile care se propagă prin pământ. Acestea sunt preluate de tălpi, urcă prin oasele membrelor și ajung în craniu, fiind apoi transmise către urechea internă. Pentru a înțelege mecanismul, cercetătorii de la Harvard Medical School și Massachusetts Eye and Ear au analizat fragmente de os temporal provenite de la elefanți decedați și de la donatori umani.
Folosind un dispozitiv care reproduce vibrațiile transmise prin corp și un sistem de măsurare cu laser, echipa a urmărit modul în care răspund oscioarele urechii medii la diferite frecvențe. Rezultatele au arătat că unul dintre aceste oscioare, scărița, se mișcă de trei până la patru ori mai mult la elefanți decât la oameni atunci când este stimulat de sunete de frecvență joasă. Acest lucru nu înseamnă neapărat că elefanții aud mai tare, însă indică faptul că vibrațiile sunt transferate mult mai eficient către cohlee, structura responsabilă de transformarea lor în impulsuri nervoase.
Autorii studiului spun că explicația este, în mare măsură, una anatomică. Oasele urechii medii ale elefanților sunt de aproximativ nouă ori mai grele decât cele umane, iar timpanul este de șapte ori mai mare. Aceste dimensiuni permit transmiterea mai eficientă a sunetelor de frecvență foarte joasă, inclusiv a celor infrasonice, pe care oamenii nu le pot percepe.
Cercetătorii subliniază că urechea elefantului nu este neapărat construită diferit față de cea umană, ci este adaptată prin dimensiuni la corpul masiv al animalului. O altă concluzie importantă a cercetării este că elefanții își pot închide voluntar canalul auditiv cu ajutorul unui mușchi, o capacitate absentă la oameni.