Senatorul PSD Daniel Zamfir, inițiatorul proiectului care ar face obligatorie uniforma în școlile din România, a ales să răspundă criticilor printr-o etichetă ideologică: cei care se opun măsurii ar fi purtătorii unui discurs „neomarxist”. Declarația vine cu doar câteva zile înainte de protestul anunțat de reprezentanții elevilor și mută discuția de pe argumente concrete pe terenul războiului cultural. Proiectul îi privește direct pe cei care ar urma să poarte uniforma, iar tocmai vocea lor este acum pusă sub semnul unei acuzații politice.
În același mesaj, Zamfir spune că este deschis dialogului cu elevii și susține că uniforma le-ar întări sentimentul de apartenență la comunitatea școlii. Argumentul sună bine, dar nu are sprijin în experiența altor țări europene, unde efectul acesta nu se confirmă. Senatorul invocă și „școli prestigioase din lume” în care uniforma ar fi obligatorie. Nu precizează însă că, în aceste cazuri, uniforma este fie decizia fiecărei școli, nu o obligație impusă prin lege, fie o regulă a unor instituții private. Este o diferență esențială: una e ca o comunitate școlară să-și aleagă singură o ținută comună, alta e ca statul să o impună prin lege în toate școlile.
Reacția elevilor are deja o dată fixată. Luni, 28 septembrie, reprezentanții lor au anunțat un protest împotriva proiectului: vor veni la cursuri îmbrăcați în negru. Forma aleasă spune ceva. Elevii nu lipsesc de la ore, ci își arată opoziția chiar prin haine, adică prin lucrul pe care legea ar vrea să-l reglementeze.
Tonul inițiatorului riscă să producă efectul opus celui dorit. Un parlamentar care se declară deschis dialogului, dar îi încadrează pe cei care nu sunt de acord la „neomarxism”, transmite un mesaj contradictoriu. Mai mult, poate transforma o dezbatere despre educație, costuri pentru familii și autonomia școlilor într-o dispută identitară, în care fiecare tabără își apără pozițiile, nu argumentele.
Soarta proiectului se va decide în Parlament, dar felul în care vor arăta școlile de luni dimineață poate cântări și el. Dacă protestul prinde amploare, inițiatorii vor avea greu de explicat de ce o lege gândită, spun ei, să-i unească pe elevi este respinsă tocmai de aceștia.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original