Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ce este ratingul „junk” și de ce ar putea aduce facturi mai mari la energie pentru români România se află într-un moment decisiv pentru economia sa. Dacă marile agenții internaționale de rating vor retrograda țara în categoria „junk”, consecințele nu se vor limita la costuri mai mari de împrumut pentru stat.
Efectele s-ar putea resimți în investiții, în dezvoltarea sistemului energetic și, în cele din urmă, în facturile plătite de populație și de companii. Acesta este avertismentul lansat de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), într-o analiză care arată cum o eventuală pierdere a statutului de „investment grade” ar putea modifica profund evoluția economiei românești în următorul deceniu. În limbajul piețelor financiare, calificativul acordat de agențiile de rating reprezintă o evaluare a riscului unei țări de a-și plăti datoriile.
Atât timp cât România își păstrează statutul de investment grade, investitorii consideră că riscul este relativ redus, iar finanțarea se obține în condiții mai avantajoase. Dacă însă țara este retrogradată în categoria „junk”, ea intră în zona economiilor considerate speculative. Asta înseamnă că investitorii vor cere dobânzi mai mari pentru a-și asuma riscul, iar costul finanțării va crește pentru întreaga economie, nu doar pentru stat.
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, efectele unui rating mai slab s-ar vedea rapid în sectorul energetic. Construirea unui parc fotovoltaic, a unui parc eolian sau a unei noi rețele electrice presupune investiții de sute de milioane sau chiar miliarde de euro. Aceste proiecte sunt finanțate în principal prin credite și capital atras de pe piețele internaționale.
În prezent, costul finanțării în sectorul energetic este estimat în România la aproximativ 7,6%. În scenariul unei retrogradări în categoria „junk”, acesta ar putea urca la 9,5-10%, ceea ce ar face ca numeroase proiecte să nu mai fie rentabile. Capitalul merge acolo unde riscul este mai mic Autorul analizei atrage atenția asupra unei percepții greșite care apare frecvent în spațiul public: aceea că investitorii vor continua să vină în România indiferent de context, deoarece țara dispune de resurse importante de gaze, hidroenergie, potențial solar și eolian.
În realitate, investitorii compară permanent oportunitățile din mai multe state. Un fond internațional poate alege între România, Polonia, Cehia, Bulgaria sau Croația și va investi acolo unde raportul dintre profit și risc este mai avantajos. Nu este nevoie ca România să devină o economie instabilă pentru a pierde investiții.
Este suficient să fie percepută drept puțin mai riscantă decât statele vecine. Consecințele unei astfel de evoluții nu ar apărea imediat. Sistemul energetic ar continua să funcționeze, iar consumatorii nu ar observa peste noapte schimbări spectaculoase.
Problema este că proiectele amânate astăzi înseamnă capacități de producție care nu vor exista peste cinci sau zece ani. În același timp, cererea de electricitate este estimată să crească puternic, pe fondul electrificării transporturilor, dezvoltării inteligenței artificiale, extinderii centrelor de date, utilizării pompelor de căldură și digitalizării economiei. Dacă producția internă nu ține pasul cu această cerere, prețurile vor crește inevitabil.
Potrivit analizei AEI, dobânzile mai mari nu rămân doar o problemă a investitorilor. Cum energia intră în costul aproape tuturor produselor și serviciilor, scumpirea ei poate alimenta inflația și poate reduce competitivitatea companiilor românești.