Aspretele (Romanichthys valsanicola) este unul dintre cei mai rari pești de apă dulce din Europa și a mai rămas doar în râul Vâlsan, din județul Argeș. Monitorizarea din această toamnă arată că specia depinde acum aproape în întregime de o fâșie de apă de câteva sute de metri. Echipele Fundației Centura Verde au lucrat între 22 și 25 septembrie 2026 și au găsit 150 de exemplare, în nouă dintre cele 21 de stații de monitorizare de pe aproximativ 10 kilometri de râu. 114 dintre ele, adică 76%, erau pe un singur sector de 450 de metri din zona Brădetu. Asta înseamnă că o singură deversare poluantă sau o secetă mai lungă ar putea distruge cea mai mare parte a speciei.
Scăderea față de anul trecut nu e distribuită uniform. În 2025 fuseseră numărați 181 de aspreți: 113 pe sectorul-nucleu și 68 în aval. Anul acesta, nucleul a rămas practic la fel, cu 114 exemplare, dar în aval s-au găsit doar 36, aproape de două ori mai puțini. Fundația pune scăderea pe seama stației de epurare Brădetu, aflată chiar sub sectorul-nucleu, despre care spune că nu funcționează în parametri și poluează râul. În amonte, un prag de beton împiedică peștii să urce. Practic, populația e prinsă între un obstacol și o sursă de poluare. În plus, fundația spune că sub barajul Vâlsan și captarea Dobroneagu debitul ecologic nu este asigurat constant. Când plouă puțin, apa se încălzește mai repede și are mai puțin oxigen, iar pentru o specie atât de sensibilă asta contează enorm.
„Fie îl salvăm acum, fie îl pierdem pentru totdeauna”, avertizează Alex Găvan, președintele Fundației Centura Verde și fondatorul programului „Aspretele Trăiește”. El spune că cifrele arată o legătură directă între locul în care supraviețuiește aspretele și starea râului și insistă ca debitul ecologic să fie respectat. Valorile acestui debit au fost stabilite în 2024 de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA), pe baza unui studiu comandat chiar de fundație. Potrivit organizației, ele ar putea fi introduse în autorizațiile de gospodărire a apelor pentru barajul Vâlsan și captarea Dobroneagu. Deocamdată însă nu sunt obligatorii, iar de aici pornește o bună parte din problemă.
Pe hârtie, soluțiile există. Programul Open Rivers are în plan îndepărtarea a trei bariere artificiale din zona Brădetu, printre care și pragul de beton, ceea ce ar reconecta aproximativ 12,8 kilometri de râu. Pentru modernizarea stației de epurare, Legea bugetului de stat pe 2026 prevede, potrivit fundației, aproximativ 500.000 de euro. Pe 22 septembrie, organizația a depus și proiectul „LIFE ASPRETE”, pe cinci ani, pentru finanțare europeană. Proiectul include monitorizare, refacerea habitatului, repopulare controlată și un Plan Național de Acțiune pentru specie. Tot prin el ar urma să fie construit Sanctuarul Aspretelui, o bază de cercetare și reproducere în captivitate, pe un teren de aproximativ 1,5 hectare din satul Galeșu, comuna Brăduleț, în situl Natura 2000 Valea Vâlsanului. Toate aceste măsuri depind însă de termene administrative, de o evaluare europeană care durează luni de zile și de cât de repede ajung banii să fie cheltuiți. Iar pentru aspretele din Vâlsan, timpul e deja scurt.
Aspretele a fost descoperit în România în 1956 și figurează ca „critic periclitat” pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). Problemele lui nu sunt doar ale Argeșului: pragurile, captările și stațiile de epurare care funcționează prost afectează și râurile din Transilvania, inclusiv din județul Cluj. Diferența e că în Vâlsan miza este o specie întreagă, care nu mai trăiește nicăieri altundeva pe planetă.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original