Într-un sat din nordul Japoniei, la câteva sute de kilometri de Tokyo, se află un mormânt despre care localnicii spun, cu un zâmbet, că îi aparține lui Iisus Hristos. Shingo, o comunitate agricolă din prefectura Aomori, trăiește de mai bine de șase decenii din această poveste. Nicio biserică nu o recunoaște, iar istoricii au demontat-o de mult. Cazul e interesant tocmai din acest motiv: nu arată ce credeau oamenii acum 2.000 de ani, ci cum poate o farsă din secolul XX să ajungă identitatea unui loc.
Pe drumul spre Lacul Towada vezi Japonia rurală de pe cărți poștale: orezării în terase, ferme liniștite, dealuri acoperite de pădure și de ceață. Imediat după Shingo apare însă un indicator albastru pe care scrie „Mormântul lui Hristos”. În Parcul lui Hristos, pe o colină, sunt două movile funerare. Lângă ele funcționează Muzeul Tradițiilor Satului lui Hristos, unde vizitatorii pot afla versiunea locală a Evangheliei.
Iar această versiune nu seamănă deloc cu cea din Biblie. Hidenobu Kadogishi, directorul muzeului, a povestit pentru CNN că, potrivit legendei, Iisus a venit de două ori în Japonia. Prima dată a ajuns în prefectura Toyama, mai la sud, unde a lucrat pentru familia imperială. Apoi s-a întors în Iudeea ca să le vorbească oamenilor despre „țara divină, Japonia”. Când a venit momentul răstignirii, pe cruce ar fi murit în locul lui un frate pe nume Isukiri, despre care Scripturile nu spun nimic. Iisus ar fi revenit apoi în Japonia, s-ar fi stabilit la Shingo ca fermier, s-ar fi căsătorit și ar fi avut trei copii. A murit, spune legenda, la 106 ani.
Povestea vine din așa-numitele „Documente Takenouchi”, niște manuscrise despre care se spunea că au mii de ani și care au ieșit la iveală în anii 1930. În 1935, un lider religios pe nume Kiyomaro Takenouchi a anunțat că a găsit, cu ajutorul lor, mormântul lui „Iesu Kirisuto”, numele sub care japonezii îl știu pe Iisus. Mormântul era în satul care se numea pe atunci Herai. Momentul contează. Japonia acelor ani era dominată de naționalism, iar o poveste în care Mesia ajunge să predice despre superioritatea „țării divine” se potrivea perfect cu discursul oficial. Documentele au fost ulterior demascate ca fals, și niciun teolog serios nu le-a luat vreodată în considerare.
Cu toate astea, Shingo nu a renunțat la poveste. Satul nu o tratează ca pe o dogmă, pentru că localnicii nu sunt creștini. Creștinii sunt, oricum, în jur de 1% din populația Japoniei. Pentru ei, legenda e o tradiție comunitară și o atracție turistică. În fiecare an, satul organizează în jurul ei unul dintre cele mai neobișnuite festivaluri din țară. Pentru o localitate dintr-o regiune care se golește de tineri, ca multe alte zone rurale japoneze, un indicator care îi face pe șoferi să frâneze brusc valorează mai mult decât orice campanie de promovare. Poate că mormântul nu e al lui Hristos, dar turiștii care vin să-l vadă sunt cât se poate de reali.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original