Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life FERMA DUTTON pe SkyShowtime Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Orașul meu » Sibiu » Povestea Larisei, elevă la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, care a luat BAC-ul la 7 ani de la accidentul care a lăsat-o cu handicap grav / Tatăl i-a fost coleg de bancă: „Am luat-o de la capăt, ca pe un bebeluș” Povestea Larisei, elevă la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, care a luat BAC-ul la 7 ani de la accidentul care a lăsat-o cu handicap grav / Tatăl i-a fost coleg de bancă: „Am luat-o de la capăt, ca pe un bebeluș” 11 iul. 2026 Rareș Constantin • Sibiu –> SHARE: WhatsApp icon Larisa Gal alături de tătală ei Sursa foto turnulsfatului. ro Adaugă-ne ca sursă preferată Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul La 13 ani, Larisa se întorcea de la mare cu familia, fericită după o vacanță și o zi petrecută la Cărturești, în București.
Peste câteva ore, un accident pe autostradă îi schimba tot cursul vieții. Trei luni de comă, un an în cărucior cu rotile, un ochi paralizat și o luptă de șapte ani cu propriul corp, scrie turnulsfatului. ro .
Astăzi, Larisa are 20 de ani, termină Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, promovează examenul de bacalaureat și se pregătește să devină studentă. În toți acești ani, tatăl i-a fost coleg de bancă. Este 15 august, ziua de Sfânta Maria.
Familia se întoarce de la mare, iar pe autostradă mașina în care se află fata și părinții ei este implicată într-un accident rutier. Lovitura la cap pe care o suferă larisa este suficient de gravă cât să o țină în comă timp de trei luni. „Starea de comă se măsoară pe scara Glasgow, de la 3 la 15.
Cincisprezece înseamnă o persoană complet conștientă, trei înseamnă că viața atârnă de un fir. Când au luat-o cu elicopterul SMURD Larisa era la 3. După cinci săptămâni de intubare, ajunge la 8,5, punctul în care medicii consideră că a scăpat de pericolul de moarte”, povestește tatăl fetei.
Când Larisa se trezește din comă, familia ei începe practic o nouă viață. Fata nu poate să își țină singură capul drept, nu poate să stea în șezut, nu poate să vorbească. „Am luat-o de la capăt, că și cu un bebeluș.
Când am adus-o acasă, o puneam pe canapea, nu putea să țină spatele, capul drept”, spune tatăl. Chipul lui ascunde foarte bine greutățile din toți acești ani. Are o lumină care trădează un optimism rar.
Urmează aproape un an în cărucior cu rotile, cu exerciții zilnice pentru recâștigarea celor mai simple mișcări. Familia amenajează acasă un fel de salon de spital, cu saltea antiescare și aparat de oxigen. Recuperarea privată costă mult, iar banii vin, în bună parte, din solidaritatea comunității.
Un bazar organizat la Colegiul Lazăr strânge fonduri pentru terapia de care Larisa are nevoie și pe care sistemul public nu o poate oferi în aceeași măsură. Comunicarea, la început, se face prin semne desenate în aer cu singura mână pe care Larisa o poate mișca. „Ne făcea litere cu mâna, ne scria.
Uitați așa…”, spune Lucian desenând câteva litere în aer sau arătând semne cu degetele, așa cum Larisa le făcea. „Eu și mama ei a trebuit să luăm alfabetul literă cu literă ca să ne dăm seama ce încearcă să scrie. ” Accidentul îi afectează Larisei și nervul optic al ochiului drept, pupila rămânând deplasată spre exterior, iar pleoapa nu mai poate fi deschisă voluntar.
Vede dublu și, ani la rând, îi este aproape imposibil să citească normal.