Mihail Kalașnikov , al 17-lea copil din cei 19 ai familiei Kalașnikov, visa să fie poet, nu inventator de arme. S-a născut la 10 noiembrie 1919, în satul Kuria, într-o familie de țărani destul de înstăriți.
Era dintre cei opt frați care au reușit să ajungă la vârsta maturității, pentru că mortalitatea infantilă era crescută în Rusia rurală a acelei perioade. Experiența siberiană l-a traumatizat pe viață În 1930, tatăl său a fost declarat „kulak” (țăran înstărit, „dușman de clasă”) în timpul colectivizării staliniste. Averea familiei a fost confiscată, iar majoritatea membrilor a fost deportată în Siberia.
Tatăl său a murit în același an, iar mama sa s-a recăsătorit ulterior. Dar experiența sărăciei și a deportării l-au traumatizat pe viață pe Mihail, care avea o structură de poet, chiar dacă nu de statura vreunui Pușkin. Poezie și inginerie Chiar obișnuia să spună: „E plină lumea de poeți mediocri și fără mine am preferat să mă duc pe altă cale”.
Adolescentul Kalașnikov era deopotrivă pasionat de poezie și de mecanică. El a scris poezii toată viața și a publicat mai multe volume. Repeta întruna că literatura e una dintre marile lui pasiuni.
Căsătorit de două ori. A doua soție, Ekaterina Viktorovna Moiseeva, era inginer și a realizat multe dintre desenele tehnice ale proiectelor sale. Ea a avut, într-un fel, o contribuție la transformarea ideilor lui într-un proiect ingineresc.
Kalașnikov a avut patru copii: Nelli, Elena, Natalia și Victor. Cel mai cunoscut a fost Victor Kalașnikov, care a urmat aceeași carieră ca a tatălui său. Cum a devenit AK-47 faimos Povestea cunoscutei arme a început în octombrie 1941, în timpul Bătăliei de la Briansk, când Mihail Kalașnikov era comandantul unui tanc sovietic.
Grav rănit la umăr când tancul său a fost lovit de artileria germană, kalașnikov s-a retras să se recupereze într-un spital, alături de alți soldați. În spital a auzit toate poveștile posibile de la aceștia: cum infanteria sovietică era dezavantajată față de armele automate ale germanilor, cum cădeau pe capete camarazii din cauza dotărilor proaste ale armatei ruse Pistolul-mitralieră care n-a făcut furori Așa a creat prima sa armă pentru soldați un pistol-mitralieră proiectat în 1942. Chiar dacă armata sovietică nu l-a adoptat, superiorii săi au remarcat talentul tânărului sergent și l-au trimis să lucreze într-un centru de cercetare pentru armament.
În 1943, sovieticii au introdus un nou cartuș intermediar de 7,6239 mm și au lansat un concurs pentru proiectarea unei arme adaptate acestuia. Kalașnikov a lucrat câțiva ani la mai multe prototirpuri. În 1946-1947 a prezentat un model cunoscut în faza de dezvoltare sub numele de „Mikhtim”, format din inițialele prenumelui și patronimicului său.
Arma a fost prezentată pentru prima dată în testelor oficiale organizate de armata sovietică, unde concura cu proiectele altor ingineri renumiți. După probe riguroase de rezistență, fiabilitate și precizie, modelul lui kalașnikov a fost declarat câștigător. În 1948 a început producția unei serii – pilot la uzina Ijevsk, destinată testelor în unități militare.
În 1949, arma a fost adaptată oficial de armata sovietică, sub denumirea „Avtomat Kalașnikova obrazța 1947 goda”, adică „Automatul Kalașnikov, model 1947”, de unde și abrevierea AK-47. Cum a devenit AK-47 celebră Cinci motive au făcut ca AK-47 să devină celebră: 1: Războiul Rece : după înființarea Pactului de la Varșovia, Moscova a început să livreze arme aliaților și să le permită producția sub licență. În curând, AK-urile erau fabricate în Polonia, România, Bulgaria, Ungaria, Cehia și alte state.
2: Era ieftină : avea puține piese mobile, era simplu de produs și putea fi fabricată în milioane de exemplare. 3: Era extrem de fiabilă – funcționa în noroi, nisip, ploaie, frig și avea nevoie de o întreținere minimă – robustețea aceasta i-a construit reputația. 4: A însoțit toate (aproape) războaiele de decolonizare în anii ’50 ’80, Uniunea Sovietică și China au furnizat AK-uri mișcărilor de eliberare din Asia, Africa și America latină.
Arma a ajuns în Vietnam, Angola, Mozambic, Afanistan și în multe alte conflicte. 5: A devenit un simbol. Era echipament military și era AK-47.
Arma apare chiar pe steagul Mozambicului, pe steme naționale și în cultura popular, devenind unul dintre cele mai recunoscute obiecte ale secolului XX. Nepotul și licența Unul dintre nepoții lui Kalașnikov, Igor Kalașnikov, a încercat să transforme numele familiei într-un brand comercial. A administrat o companie care licenția produse precum cuțite, umbrele și chiar vodcă, totul sub marca „Kalașnikov”.
Cu toate astea, familia a pierdut drepturile asupra mărcii AK-47, după un proces câștigat de concernul rus Kalașnikov. Și un alt aspect extrem de interesant: ce i-a precizat Patriarhul Kalașnikov nu se identifica doar cu arma pe care a inventat-o. El își iubea profund țara și spunea că a proiectat AK-47-le pentru apărarea Uniunii Sovietice împotriva invadatorilor.
În ultimii ani ai vieții, însă, s-a afirmat tulburat de faptul că invenția sa a ajuns să fie folosită în conflicte din întreaga lume și de grupări criminale sau teroriste. În 2012, cu puțin timp înainte de moarte, i-a scris chiar o scrisoare Patriarhului Kirill al Rusiei, întrebându-se dacă poartă o responsabilitate morală pentru numărul uriaș de victime provocate de arma pe care a creat-o. Patriarhul i-a răspuns că responsabilitatea revine celor care folosesc arma în scopuri nedrepte, nu celui care a conceput-o pentru apărarea țării.