Oboseala care nu trece, paloarea accentuată și vânătăile apărute fără vreo lovitură pot ascunde un cancer la copil, dar părinții le pun adesea pe seama școlii, a alergiilor sau a unui efort mai mare ca de obicei. Medicii britanici cer ca tocmai aceste semne să nu fie ignorate când persistă sau se agravează. Recomandarea, prezentată de BBC, e valabilă oriunde, inclusiv pentru familiile din județul Cluj.
În Marea Britanie sunt diagnosticați în fiecare an circa 1.900 de copii între 0 și 14 ani. Boala rămâne rară, însă majoritatea părinților spun că nu se simt pregătiți să îi recunoască primele manifestări. Un diagnostic pus mai repede poate însemna, în unele situații, un tratament mai puțin agresiv.
Amelia Carroll avea 13 ani când a aflat că are leucemie mieloidă acută. Oboseala și lipsa de aer după eforturi mici au fost puse inițial pe seama condiției fizice slabe și a zilelor lungi de școală. Abia vânătăile au stârnit îngrijorarea, iar diagnosticul a venit în doar zece zile. Acum adolescenta este în remisie, a revenit în clasă și merge periodic la analize de sânge și de măduvă osoasă.
Oncologul pediatru Bob Phillips spune că ar trebui urmărite simptomele care țin mult, se înrăutățesc sau apar împreună. Pe lângă cele deja amintite, în listă intră și umflăturile care cresc ori nu dispar. Specialiștii vorbesc despre o „regulă a lui trei”: trei simptome persistente, trei vizite la medic pentru aceeași problemă sau trei săptămâni de manifestări fără explicație justifică discuția despre o trimitere la specialist. Nu înseamnă că fiecare dintre aceste semne arată automat un cancer, ci doar că persistența lor trebuie lămurită.
Povestea lui Jake Swinscoe arată cât de ușor se poate rata începutul. În 2023, la 13 ani, a fost diagnosticat cu o formă agresivă de cancer al țesuturilor moi. Nasul înfundat și ochii apoși păreau alergie la polen, iar oboseala venea, credea familia, de la finalul de semestru. Medicul a fost căutat după ce nasul băiatului a început să se umfle. Jake a făcut nouă cure de chimioterapie și radioterapie cu protoni, apoi, când boala a avansat și tratamentul îi provoca stări severe de rău, a hotărât să îl oprească. A murit acasă, în aprilie 2024, cu puțin înainte de a împlini 14 ani. Mama lui, Lynsey, povestește acum public ce a trăit familia, pentru că fiul ei se temea să nu fie uitat, iar ea speră ca alți părinți să recunoască mai devreme semnele bolii.
Contextul nu e lipsit de speranță: ratele de supraviețuire în cancerul infantil au crescut mult în ultimele decenii și depășesc 80% în Regatul Unit.
Sursă text și foto: Ziua de Cluj — articolul original