Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. Zilnic, în jur de opt persoane trec pragul cabinetului psihologului braşovean Ciprian Bojan, pentru psihoterapie sau pentru evaluarea unor diverse caracteristici şi trăsături clinice. Dintre acestea, în medie una pleacă cu un diagnostic de autism înalt funcţional, un ritm care, la prima vedere, ar putea sugera o epidemie.
Un exemplu tipic din practica psihologului: un specialist IT de patruzeci şi ceva de ani, apreciat profesional, dar epuizat de ani întregi în care fiecare şedinţă, fiecare discuţie la cafea, fiecare zgomot din birou l-au costat un efort pe care colegii lui nu-l bănuiau. A ajuns la evaluare după ce copilul său a primit un diagnostic de autism, un traseu extrem de frecvent la adulţi. „Când un om de 40 de ani înţelege, pentru prima dată, de ce viaţa lui a arătat astfel, se produce o recadrare a întregii existenţe”, spune Ciprian Bojan.
O categorie aparte o reprezintă femeile. Ele sunt subdiagnosticate la nivel global, pentru că maschează mai eficient dificultăţile şi copiază comportamente sociale, îşi construiesc „scenarii” pentru interacţiuni şi adesea au primit de-a lungul vieţii alte etichete: anxietate, depresie, tulburări de personalitate. Costul acestei mascări permanente este, de multe ori, epuizarea.
”Nu este suficient să observi câteva trăsături şi să aplici o singură etichetă”, precizează psihologul.