Dintr-o sută de lei câștigați de un salariat român, doar 58 ajung efectiv în buzunarul lui. Restul pleacă spre stat înainte ca banii să intre în cont, sub formă de impozit pe venit și contribuții la pensie și sănătate. Și asta e doar prima etapă. De la această cifră pornește „Legea banilor”, noua serie de reportaje din campania Observator care începe astăzi la Antena 1. Jurnaliștii urmăresc cât ia statul din fiecare leu și, mai ales, ce face mai departe cu el.
Ideea seriei e simplă și incomodă totodată. Echipa a urmărit un singur leu, de la fluturașul de salariu până la raftul magazinului, și a numărat de câte ori se oprește fiscul pe drum. „Am descoperit că statul își ia partea la aproape fiecare pas”, spune Mădălina Chițu, realizatoarea seriei. Ea enumeră situațiile: plătim când muncim, când cumpărăm, când folosim servicii și chiar când punem bani deoparte. Apoi vine observația care probabil va stârni cele mai multe discuții: „Statul român are taxe chiar și la propriile taxe.” Cel mai cunoscut exemplu e carburantul, unde TVA-ul se calculează la un preț care include deja acciza.
Primul episod se ocupă de salariu, dar reportajele nu vorbesc doar despre angajați. Pensionarii, șomerii și chiar copiii contribuie și ei, direct sau indirect, la aceeași pușculiță comună, adică bugetul de stat. Locuința, mâncarea, produsele de igienă, transportul, hainele, vacanțele, distracția și economiile intră toate într-un circuit fiscal pe care puțini contribuabili îl văd în întregime. Majoritatea românilor își cunosc salariul net, dar prea puțini știu cât din prețul unei pâini sau al unui plin de benzină ajunge, de fapt, la stat.
Seria apare într-un moment sensibil. După creșterile de taxe din ultimul an, inclusiv majorarea TVA la 21%, adoptate pentru a reduce unul dintre cele mai mari deficite bugetare din Uniunea Europeană, discuția despre povara fiscală nu mai e una teoretică. Oamenii simt scumpirile la fiecare cumpărătură. Întrebarea firească e ce primesc în schimb. Cât din banii colectați se întoarce în spitale, școli, drumuri și alte servicii publice? Cât de ușor poate afla un contribuabil pe unde au trecut banii după ce au intrat la buget? Răspunsurile vin de la economiști, sociologi și specialiști în educație și sănătate, dar și de la oamenii care plătesc aceste taxe.
Reportajele fac și o comparație cu alte țări europene. Echipa Observator arată cum funcționează acolo taxele cu destinație clară, pentru care cetățeanul știe exact ce finanțează, dar și sistemele de deduceri și regularizări prin care contribuabilii își pot recupera o parte din sumele plătite în plus. În România asemenea mecanisme există doar în formă limitată. Comparația ar putea deveni argumentul cel mai greu al seriei, pentru că problema nu e doar cât plătesc românii, ci și cât de puțin control au asupra banilor după ce i-au plătit.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original