Roxana Andrişoaia are, alături de soţul său, Bio Fruct Berries, o afacere de familie din satul Oşlobeni, judeţul Neamţ, unde cultivă alun şi fructe de pădure ecologice pe 14 hectare. O parte din producţie ajunge direct la consumatori prin automate amplasate în oraşe, iar antreprenoarea spune că deşi costurile de producţie au crescut, îşi vinde produsele la preţuri mai mici decât cele din supermarketuri, deoarece consideră că piaţa de desfacere e mai importantă decât preţul pentru un mic producător.
„Noi vindem cât mai local, cât mai proaspăt, cât mai atent cules şi îngrijit. Gustul face diferenţa şi ne-am format o clientelă care ne preferă. În plus, la fructele perisabile, supermarketurile nu au cum să se apropie de preţurile noastre, pentru că acolo sunt adaosuri şi la final preţuri foarte mari.
De exemplu, dacă mergi la început de sezon şi cauţi zmeură în supermarket, este 140-150 de lei/kg. Eu pot doar să visez la preţurile astea când mă apuc de produs şi de vândut. Mă mândresc că avem preţuri mai accesibile decât supermarketurile.
Aşa ne-am câştigat şi clienţii“, a spus Roxana Andrişoaia, fondatoarea Bio Fruct Berries, în cadrul emisiunii ZF Agropower, proiect susţinut de Banca Transilvania. Antreprenoarea spune că nu se află într-o competiţie directă cu supermarketurile, deoarece nu se poate compara cu acestea din punctul de vedere al cantităţilor. În schimb, mizează pe calitate, gust şi preţuri accesibile.
„Război este atunci când sunt două forţe egale“, a accentuat ea, adăugând că preţul şi calitatea sunt principalele motive pentru care clienţii aleg să cumpere online ori direct de la fermă sau vin la evenimentele în care îşi pot culege singuri fructele. „Mănânci cât vrei, culegi cât poţi şi plăteşti cât trebuie“, a spus Roxana Andrişoaia. Totuşi, recunoaşte că în ultimii ani nici costurile de producţie nu sunt mici.
Ea spune că, doar pentru îngrăşăminte şi tratamente pentru un hectar de cultură de afin cheltuieşte circa 20. 000 de lei pe an, iar acum are 1,3 hectare cultivate cu afin. În plus, cultura de afin începe să intre pe rod abia la trei ani de la plantare.
„Am avut un proiect cu fonduri europene în trecut. Iniţial, în loc de o plantaţie de opt hectare de alun, trebuia să avem opt hectare de afin, iar valoarea proiectului era destul de mare, de un milion de euro, cu tot cu sistemul de irigaţii, plasa antigrindină şi hala de procesare şi partea nerambursabilă era de 90%. După ce am plantat din banii noştri 1,3 hectare de afin, proiectul a fost declarat eligibil, dar fără finanţare.
Atunci ne-am dat seama că afinul intră pe rod abia în al treilea an, deci nu aveam un plan financiar suficient de bine pus la punct. Timp de trei ani trebuia să suportăm toate cheltuielile. Sunt pro fonduri europene, dar cred că, înainte de a le accesa, trebuie analizate foarte bine condiţiile şi planul financiar“, a spus Andrişoaia.
Din anul 2016 până în prezent, dezvoltarea fermei din Neamţ a fost susţinută prin investiţii proprii, dar şi din fonduri europene, în tehnologie şi echipamente performante, menite să îmbunătăţească eficienţa lucrărilor agricole şi calitatea producţiei şi să reducă dependenţa de forţa de muncă, acolo unde procesul permite automatizarea. În cazul culturilor de fructe de pădure, recoltarea rămâne în mare parte dependentă de munca manuală. Dar, la alune nu mai este nevoie de zilieri, deoarece recoltarea se face mecanizat, prin aspirare.
Pe termen lung, Roxana Andrişoaia vrea să investească într-o linie de procesare pentru a produce alune prăjite şi alune glazurate. Planurile au fost însă amânate, deoarece livada de alun abia începe să intre pe rod, iar îngheţul târziu de anul trecut a compromis aproape întreaga producţie. Din cele două tone estimate, familia a recoltat doar 100 de kilograme.
Soţul său a preluat de la părinţi o brutărie, care şi-a închis activitatea după 30 de ani, şi a fost transformată parţial în spaţiu pentru ambalarea fructelor de pădure şi depozitare frigorifică.